Lauda Sfintilor Cuviosi si Cuvioase

 Lauda Sfinților Cuvioși și Cuvioase

Dorul cel adânc de Rai, de cer,

Dorul de cele ce-n veci nu pier,

I-a mişcat pe pustnici, cuvioşi,

A schimbat în sfinţi pe păcătoşi.

Dorul cel adânc şi nesecat

Din lume-n pustie i-a purtat,

Spre o rugăciune-nlăcrimată,

Ce-a îmbrăţişat suflarea toată.

Foamea, setea, voi le-aţi veştejit,

Prin dorul Domnului preaiubit.

Animalele v-au admirat,

Prieteni supuşi s-au arătat.

Frigul, seceta nu v-au învins,

Dorul vostru toate le-a cuprins.

Dragostea v-a dat căldură-n ger

Şi multă răbdare, ca de fier.

Aţi cântat, blânde privighetori,

Din inimi ţâşnind mii de cântări,

Glasuri înţelepte de tăceri,

Lumii, neştiute mângâieri.

Lăudăm puterea de-a răbda,

Dorul vostru de a vă ruga,

Trecerea voastră sfântă la cer,

Dorul de cele ce-n veci nu pier!

  

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova