Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Proiect didactic / Clasa a sasea / Martiri crestini in Dacia

Publié le 18 Octobre 2008 par Mirela in proiecte didactice

MARTIRI CREȘTINI ÎN DACIA, ÎN SEC. III - IV

 

 

 



Clasa: a VI-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Martiri creştini în Dacia, în sec. III - IV

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O1: să indice pe cei mai cunoscuţi dintre sfinţii români martirizaţi în Dacia şi să povestească elementele cunoscute din viaţa acestora;

O2: să motiveze faptul că la Nordul Dunării nu au fost multe persecuţii, faţă de alte zone ale globului;

O3: să povestească despre vizitele făcute la mânăstiri şi în special în Dobrogea;

O4: să alcătuiască o compunere despre cum au primit moartea sfinţii martiri din Dacia, din sec. III - IV.

Obiective formativ-educative:

- să cinstească memoria Sfinților Martiri, printr-o viață creștinească, în dreaptă mărturisire.

Strategia didactică:

  • - metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, expunerea, conversaţia euristică, problematizarea, exerciţiul.
  • - formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Istoria Bisericii Ortodoxe Române (M. Păcurariu), Icoana din sufletul copilului, 600 istorioare religioase.



Desfăşurarea lecţiei:     


I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.


II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică lecția anterioară, oral, cu notare.


III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- prin povestirea religioasă „Marea e sărată, dar peştii nu", pag. 183. (sau prin intermediul altei povestiri religioase, adecvate)


IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul. Se va urmări prezentarea câtorva martiri străromâni din primele secole creştine, cu insistenţă asupra faptului că în ţara noastră au fost mult mai puţine persecuţii decât în alte locuri, în care dominau diferite religii păgâne.


V. Comunicarea noilor cunoştinţe

Printre cei care au murit pentru Hristos, în urma persecuţiilor, s-au numărat şi strămoşi ai românilor, dintre care cei mai mulţi au rămas necunoscuţi. Ei au fost fie episcopi, preoţi, diaconi, fie soldaţi în armata romană, fie credincioşi obişnuiţi. Atât la nordul, cât și la sudul Dunării, vieţuiau strămoşi ai noştri sau creştini veniţi din alte părţi ale lumii şi stabiliţi aici.


- Dintre Sfinţii martirizaţi în Sudul Dunării, amintim în primul rând pe preotul Montanus şi pe soţia sa, Maxima. Pe vremea împăratului Diocleţian, în anul 304, s-a declanşat o puternică prigoană împotriva creştinilor. Preotul Montanus a fost prins şi chinuit, ca să se lepede de credința în Hristos şi să aducă jertfe zeilor. Apoi a fost adusă soţia lui, Montana, ca să-l înduplece cu rugăminţile ei pe soţ, să-şi părăsească credinţa. Ea însă a cerut să fie ucisă alături de Montanus, dorind să fie părtaşă la Patimile Domnului. Pentru încăpăţânarea lor, ei vor fi aruncaţi în râul Sava, în localitatea Singidunum (Belgrad), cu pietre legate de gât. Ei se vor ruga înainte de moarte. „Mulţumim Ţie, Doamne Iisuse Hristoase, că ne-ai dat răbdare şi ne-ai găsit vrednici de mărirea Ta cea veşnică!" Aşa au trecut ei în lumea drepţilor, la 26 martie (304), când sunt sărbătoriţi. Preotul Montanus e primul preot străromân cunoscut.


Fiecare provincie romană avea un proconsul drept conducător sau un guvernator. Acesta îi cerceta pe cei suspecţi de a fi creştini şi, dacă aceia nu jertfeau idolilor, dădea sentinţa de tortură şi de moarte.


- Tot în Sudul Dunării a pătimit şi Episcopul Irineu. El era un episcop tânăr, din Sirmium. A fost arestat în anul 304 şi chinuit. Familia sa a venit în temniţă, să-l roage să se lepede de Hristos, pentru a-şi salva tinereţea. Dar el s-a gândit la vorbele Mântuitorului: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine." (Matei X, 37) De aceea, a fost chinuit în mai multe feluri, însă el spunea că nu simte durerile. După mai multe încercări, a fost tăiat cu sabia şi aruncat în râul Sava, la 6 aprilie 304. Împreună cu el a fost chinuit şi diaconul său, Dimitrie, ca şi alţi creştini.


În Durostorum au fost mulţi martiri: fraţii Pasicrate şi Valention, ostaşi în armata romană, au mărturisit în anul 298 că Hristos e Dumnezeu. Pasicrate a scuipat statuia zeului Apolo, căci nu a vrut să se închine lui. Pentru aceasta ei au fost condamnaţi la moarte, iar mama lor a venit să-i încurajeze, sfătuindu-i să nu le fie frică de trecerea spre viaţa veşnică. La 24 aprilie 298 li s-a tăiat capul. Sfinţii Nicandru şi Marcian au fost, de asemenea, soldaţi din Durostorum. Ei au fost prinşi ca fiind creştini şi chinuiţi cu unghii de fier, cu suliţa, pârliţi cu foc, cu cărbuni aprinşi, bătuţi cu toiege, cu saramură pe răni, târâţi prin cioburi şi prin pietre. La 8 iunie 298 li s-a tăiat capul. Ei au fost exemplu pentru alţi patruzeci şi şapte de soldaţi, care au fost ucişi mai târziu, pentru mărturisirea credinţei.


- În Dobrogea se cunosc Sfinţi martiri: episcopul Efrem din Tomis (Constanţa) - ucis la 7 martie 304; episcopul Tit de Tomis. Din Axiopolis (Cernavodă) au fost martirii Chiril, Chindeas şi Dasius, la începutul secolului al IV - lea. Dasius era soldat, în legiunea de la Durostorum. La păgâni exista sărbătoarea Saturnaliilor, când se alegea un „rege" dintre soldaţi, prin tragere la sorţi. Acesta era îmbrăcat cu haine de zeu şi timp de treizeci de zile petrecea în destrăbălări cu o ceată de soldaţi. La sfârşitul celor treizeci de zile era aruncat în vârful unor săbii. La această sărbătoare a fost ales, într-un an, tocmai Dasius ca „rege". El s-a gândit că la sfârşitul celor treizeci de zile îl aşteaptă focul iadului, dacă face după cum spun păgânii. De aceea s-a declarat creştin, a fost chinuit şi i s-a tăiat capul la 20 noiembrie. Moaştele sale se găsesc în Italia.


- Tot în Dobrogea, la Halmyris (Dunavăţ), pătimesc Sfinţii Epictet şi Astion. Epictet era un preot din Asia Mică. El l-a întâlnit pe Astion, fiu de nobili păgâni. Epictet i-a arătat lui Astion că adevăratul Tată al oamenilor e Dumnezeu: „Acesta a poruncit, şi tu ai devenit om; El a hotărât, şi tu te-ai plămădit în pântecele maicii tale. El a voit, şi tu ai putut ajunge până la vârsta tinereţii."

Dacă Tatăl nostru este Dumnezeu, mama noastră este Biserica: ea ne îngrijeşte cu Sfintele Taine, pentru viaţa veşnică. Aşa i-a spus şi Epictet lui Astion. Acestuia i-au plăcut atât de mult cuvintele preotului, încât s-a botezat în credinţa creştină şi a părăsit casa părintească, plecând împreună cu Epictet în Halmyris. Minunile făcute de Epictet şi de Astion au impresionat pe locuitorii Dobrogei. Autorităţile locale i-au chinuit, pentru credinţa lor, cu gheare de fier, cu smoală clocotită. Dar Hristos i-a vindecat, spre mirarea prigonitorilor. Li s-a tăiat capul la 8 iulie, spre sfârşitul secolului al III - lea. Sfintele lor moaşte au fost recent descoperite și mutate la mânăstirea Halmyris (județul Tulcea), fiind cele mai vechi sfinte moaște de martiri, descoperite în țara noastră.


- Săpăturile arheologice făcute la Niculiţel în anul 1971 au scos la iveală o biserică străromână lângă Isaccea (judeţul Tulcea). Sub altar, s-au găsit moaştele a patru martiri: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos, ucişi în vremea lui Diocleţian (304 - 305). Acestea sunt alte sfinte moaşte de martiri din vechime, descoperite în ţara noastră; ele se află astăzi la mânăstirea Cocoş din judeţul Tulcea.


- La Nordul Dunării nu au fost mulţi martiri, ci numai în locurile cucerite de romani, pentru că, în zonele unde trăiau dacii liberi, se răspândise credinţa creştină prin preoţii daci (creştinaţi de Sfântul Andrei). Totuşi, atunci când au venit goţii la Nordul Dunării, au început să facă victime. Goţii erau popor migrator; conducătorii goţilor au fost nemulţumiţi de faptul că între ei se înmulţeau foarte mult creştinii. De aceea au început persecuţiile. Sunt cunoscuţi sfinţii martiri Nichita (15 septembrie, la sfârşitul secolului al III - lea) şi Sava - înecat în râul Buzău, la 12 aprilie 372.


Nu numai aceştia au fost martirii noştri; mulţi sunt necunoscuţi; multe sfinte moaşte aşteaptă învierea morţilor în locuri neştiute.


VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

  • Ce împărat roman a declanşat persecuţiile în anii 304 - 305?
  • Cine a fost primul preot străromân martirizat (din câte cunoaştem)? Povestiţi cum s-a întâmplat aceasta.
  • Care dintre Sfinţii martiri prezentaţi în lecţie v-a impresionat cel mai mult? De ce?
  • Ce Sfinţi au fost martirizaţi în Durostorum? Povestiţi ce ştiţi despre ei.
  • De ce a fost persecutat Sfântul Dasius?
  • Care sunt cele mai vechi sfinte moaște descoperite pe teritoriul țării noastre? Unde se află ele actualmente?
  • Ce s-a descoperit în 1971 în Dobrogea?
  • Ce Sfinţi martiri cunoaştem din Nordul Dunării?

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Rugăciuni:

 „Veniţi toţi credincioşii din Biserica cea dreptmăritoare să lăudăm pe mucenicii lui Hristos: Attalos, Zoticos, Filippos si Kamasis, care au adus slavă şi cinste patriei şi credinţei noastre strămoşeşti, pătimind până la sânge. Şi, primind moartea pentru adevărata credinţă, să le cântăm: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mucenici apărători ai dreptei credinţe."


„Îngerească viaţă din tinereţe ai petrecut, fericite Sava, şi cu cuvântul şi cu fapta părţile Buzăului le-ai luminat şi slujirea la idoli o ai surpat. Dusu-te-au pe tine ostaşii lui Atarid spre a te îneca în apa Buzăului, iar tu, preafericite, ai zis către dânşii: «Acum văd dincolo de râu pe Cel care trebuie să-mi primească sufletul meu.» De aceea noi, nevrednicii, te rugăm, acolo unde ai fost dus de Mântuitorul Iisus Hristos, adu-ţi aminte şi de noi."

(Din Acatistierul Părintelui Ilie Cleopa)


VIII. Evaluarea

- Exerciţiu: Enumeraţi în scris martirii creştini menţionaţi în lecţie.

- Să călătorim la sfintele mânăstiri!

Ionel, un elev de clasa a șasea, a continuat călătoria sa de la peştera Sfântului Andrei, la mânăstirea Dervent. Această mânăstire se află tot în Dobrogea, lângă satul Galiţa (comuna Ostrov), la 30 km de peşteră. Iată ce ne spune Ionel:

„Părintele de la Dervent ne-a povestit lucruri uimitoare. La Dervent se află o cruce făcătoare de minuni. Iată istoria ei: aici au fost martirizaţi patru ucenici ai Sfântului Andrei, un bărbat şi trei fecioare. Au fost torturaţi şi apoi ucişi. Pe locul unde a murit fiecare a răsărit câte o cruce de piatră. Câţiva demonizaţi s-au vindecat, numai sărutându-le. Până în secolul al XIX - lea crucile au fost cinstite de toţi, chiar şi de turci. Dar un conducător turc le-a rupt. Noaptea, creştinii le-au luat şi le-au ascuns. De atunci au pierdut turcii puterea asupra Dobrogei. Dar crucea mare, cu braţele rupte, a continuat să facă minuni.

Tot în mănăstirea Dervent se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la care m-am închinat. Lângă mânăstire, am văzut şi izvorul Sfântului Andrei. Se zice că Sfântul Apostol ar fi lovit cu băţul într-o apă şi aşa a izvorât apă pentru ucenicii însetaţi.

Sunt impresionat de câte minuni s-au făcut şi se fac în ţara noastră. Mă bucură curajul martirilor, dar şi faptul că Dumnezeu face minuni prin ei. Aş vrea să mai merg la mânăstiri, căci mereu am ceva frumos de văzut şi ceva bun de învăţat."

Sfat: Încercaţi şi voi ca, atunci când mergeţi în pelerinaje, să vă notaţi impresiile pe un carneţel, şi citiţi-le la clasă, colegilor voştri.


IX. Activitatea suplimentară

- Exerciţiu: Alcătuiţi o scurtă compunere despre felul în care au primit moartea Sfinţii martiri străromâni.


X. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

 

 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article