Concurrent no. 10 - Silvia

16 Octobre 2008, 09:57am

Publié par Mirela

DORURI LA RĂSĂRIT / NOSTALGIES AU LEVANT
Concurentul nr. 10 / Concurrent no. 10

"O frumoasa initiativa materializata intr-o zi de toamna. Pare a fi un concurs dar beneficiile sufletesti pentru fiecare din noi sunt mult mai mari, pentru ca este un indemn spre interiorizare, meditatie, sensibilizare, apropiere de natura si de tot ce e frumos si ne inconjoara. Este un prilej de deconectare de stresul cotidian si grijile zilnice. Felicitari organizatorilor. Ma numesc Silvia si am trimis pentru inceput 2 poezii."

LUMINĂ DIN LUMINĂ

Răsari din răsărit Lumină !

Cuprinde-mi Tu, făptura mea de tină.

Căci fără Tine, în sufletul pustiu e noapte

Şi mă adâncesc în marea de păcate.

Umblu plângând şi nu găsesc scăpare,

Că te-am pierdut în lumea asta mare.

Şi nu mai am nici linişte, nici pace.

Sufletu-mi în întuneric zace.

Răsari din răsărit Lumină !

Cu dor te cheamă gura mea de tină.

Adu-mi putere din Lumina necreiată

Şi mă ridică din starea întunecată.

Coboară-n inima înstrăinată,

De patimi şi de rele încătuşată.

Şi fă să crească din Lumină,

Virtuţi şi fapte bune fară vină.

Şi vreau să-ţi spun din inimă

Că te iubesc, cereasca mea Lumină.
Şi-aş vrea să fiu cu Tine-n veşnicie
Iubirea Ta cu mine-n veci să fie.

Tu eşti şi-ai fost din veci Lumină.

Toate le-ai creat cu înţelepciunea Ta divină.

Şi Te-ai născut, Te-ai răstignit, din mila-Ți mare,

Ca să ne scapi pe toţi de veşnica pierzare.

PE VALURI

Plutesc pe marea vieţii zbuciumată

Şi valuri mari lovesc corabia încercată,

De vânturi aducătoare de necazuri şi durere.

Şi sufletului meu, nădejdea-i piere.

Plutesc, dar unde voi ajunge oare?

Că sunt în mijlocul mării şi nu mai văd scăpare.

Nu e nici far, ca să-mi arate calea,

De pretutindeni mă-nconjoară marea.

Corabia mea scrâşneşte tare.

E gata să se rupă, de valuri mari din mare

Şi-atunci în disperare înalţ spre Tine rugă.

- Doamne, nu mă lăsa, grăbeşte de-mi ajută !

Pe marea vieţii mele, a apărut atunci Lumina.

Stăpânul Atoatecreator şi mi-a întins mâna,

Ca să mă scoată din a păcatelor întunecată mare

Şi să mă scape din veşnica pierzare.

El, cu iubirea Sa divină,

A liniştit marea iar bolta cerului a devenit senină.

Şi mi-a condus corabia spre liman bun.

Căci Domnul este a tot ce e văzut şi nevăzut Stăpân.

Şi El nu vrea pe nimeni ca să piardă.

Ne aşteaptă în fiecare zi, ne rabdă.

Ne ocroteşte viaţa cu infinita Lui iubire,

Căci vrea ca să ne dăruiască, cereasca mântuire.

DE CE NU ZBURĂM ?

De ce nu zburăm ca îngerii spre înălţimi ?

Pentru că ne tăiem aripile sufleteşti.

De ce uităm să îngenunchiem spre răsărit ?

Pentru că gândurile sunt doar spre cele ce-s lumeşti.

Nu avem timp să tindem spre Lumină.

Ne înconjoară mii de griji mărunte.

Uităm mereu că suntem oameni trecători

Şi vrem să rezolvăm prea multe.

Şi trece viaţa ca un vis.

Timpul pierdut nu îl mai prindem niciodată

Şi pentru suflet ce putem să dăm în schimb?

E mai preţios ca lumea toată.

Umblăm în întuneric pe pământ

Şi n-avem timp ca să privim Lumina.

Să înălţăm spre ceruri ochii şi să o chemăm

Şi Ea ne va cuprinde cu iubire inima.

De ce nu zburăm ca îngerii spre răsărit?

De ce nu vrem să ne înălţăm către Lumină ?

Căci Ea ne aşteaptă să ne întoarcem cu iubire.

Să îngenunchiem cerând iertare pentru a noastră vină.

COLIND ÎN NOAPTE

Noapte de vis în zări se arată

Stelele par licurici pe bolta întunecată.
În aer pluteşte un adânc mister necunoscut
E noaptea minunată aşteptată de demult.

Luciri puternice se arată clar spre răsărit
Clipa mântuirii pentru toată lumea a sosit.
Îngerii coboară pe pământ.
Osanale pline de armonie se aud vibrând.

În ieslea cea săracă stă Fecioara prea iubită
Şi inima îi e plină de o dragoste neţărmurită.
Şi strânge cu iubire la pieptul ei gingaş
Pe cel mai scump din lume şi dulce copilaş

Noapte sfântă minunată
Umple de lumină lumea toată.
Căci astăzi s-a născut Domnul Ceresc
Umplând de bucurie neamul omenesc.

Sărac, umil pe acest pământ
A coborât Cel ce-i din veacuri sfânt.
În peştera săracă printre dobitoace

Nu în porfiri şi luxuri cum lumii îi place.

Magii vin din depărtări cu daruri scumpe

Şi păstorii simt că bucuria inima le umple.

Că îngerii şi steaua lumii întregi vestesc,

Că vine Salvatorul, Împăratul cel Ceresc.

Să colindăm vestind naşterea sfântă,

Să simţim că inima ne cântă,

Pregătind peştera sufletului cu un gând pios

Ca să-L primim în taină pe Iisus Hristos.

FĂRĂ CRĂCIUN ?

Fără să avem Crăciun

Nu ne-am bucura acum.

N-am fi an de an copii,

Moş Crăciun n-ar mai veni.

N-am trăi minunea sfântă,

Când colind inima cântă

Celui ce din Cer coboară

Şi se naşte din Fecioară.

Dacă n-am avea Crăciun

Cum ne-am mântui acum ?

El S-a coborât din a Sa mărire

S-aducă pe pământ pace şi bunăvoire.

Dar Crăciunul vine an de an,

Domnul îşi urmează al mântuirii plan.
Vine iar în peştera săracă

Şi Se naşte din Maica Preacurată.

Îngeri, oameni cântă împreună,

În miez de noapte colindele răsună

Steaua îşi urmează strălucitoare calea,

Păstoraşii aud de Sus chemarea.

Dacă n-ar mai fi Crăciun

Brazi nu am împodobi acum,

Inimi n-ar mai tresălta,

Lumea în întuneric ar umbla.

Dar El vine negreşit,

Cu magii de la răsărit,

Cu iubire vine iară,

Din Cerul Cel sfânt coboară.

Să-I cântăm colind pios,

Domnului Iisus Hristos.

Să-L rugăm, cu îndurare,

Ca şi-n peştera din suflet să coboare.

SILVIA

Răspunsul Admin. către Silvia:

Blând candelele cântă lumina neoprită,
Blând inima răsună în haină aurită,
Blând curge poezia și pleoapa își ridică,
Îngenunchindu-și versul, pe-o filă-atât de mică...

Organizator: Prof. Religie Mirela Șova