Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Povestea tesatorului cu inima curata

Povestea ţesătorului cu inima curată

 



- Mami, ori ai uitat să spui poveşti? Sau ai uitat să faci prăjituri? Că de mult nu mi-ai mai spus... Și de mult nu mi-ai gătit un desert delicios...

- Ei, hai, nu te plânge! „De mult" la tine înseamnă de câteva zile... Ei, azi - tort umplut cu cremă roz, şi îmbrăcat în cremă de vanilie, iiar povestea... e Povestea ţesătorului înţelept.


Se zice că era odată ca niciodată, ca nicicând, niciunde şi nicăieri, o familie de oameni paşnici, iubitori şi harnici. Minunată familie, am putea spune. Numai că ea trăia - aşa dăduse Dumnezeu - în mijlocul unei comunităţi puse pe furat, pe minţit şi pe ceartă. Spre exemplu, dacă membrii familiei acesteia îşi umpleau magazia cu lemne tăiate din bucata lor de pădure, peste noapte, vecinii le furau totul din magazie... Dacă încercau să recupereze lemnele, vecinii nu recunoşteau nimic şi se certau cu ei... (pe atunci nu exista nici poliţie, nici câini de pază...).


Aşa că familia cu pricina nu avea spor. Orice îi reuşea, invidia şi răutatea vecinilor oprea. Bineînțeles că într-o zi, tatăl (care era ţesător de covoare) - şi care orice țesea trebuia să vândă cât mai repede, chiar şi la un preţ mic, altfel i se fura - s-a săturat de un asemenea trai. Totuşi, îi era dragă căsuţa lui, n-ar fi vrut să o părăsească. Și atunci, ce să facă?

A chemat membrii familiei, pe soţie şi pe cele două fete mari, la sfat:

- Dragelor, până când vom munci în zadar şi ne vom chinui tot între oameni răi? Haideţi să chibzuim şi să facem ceva, numai să ni se schimbe soarta!

- Să ne mutăm! ziseră cele trei. Să plecăm de aici, cât mai departe! Nici să nu ne uităm în urmă! Vecinii ne-or duce dorul doar pentru că nu o să mai aibă de la cine fura! Cu atât mai bine! Poate atunci s-or îndemna la muncă!

- Ei, ei, uşor... Asta e soluţia cea din urmă, să nu ne gândim direct la ea. Eu propun altceva. Mă voi sui pe Muntele Albului Dalb, unde se zice că Înţelepciunea Străveche se arată celor cu inimă curată, ca să cer acolo sfat... Poate că totuşi vom putea rămâne aici. Dacă nici această încercare nu va reuşi, abia atunci vom pleca, vă promit! Haideţi să ne rugăm cu toţii la Dumnezeu să ne lumineze mintea şi să aflu cel mai bun sfat!

Se rugară, atunci, cu toţii, încuiară în dulapul cu trei lacăte ultimul covor ţesut de tată (deşi ştiau că şi de acolo vecinii vor reuşi să-l fure, pe când sapă ei în grădină...), iar ţesătorul o porni la drum, cu Cruce-ajută.


Merse el ce merse, cale de trei zile şi trei nopţi, pe nemâncate, nebăute, nedormite (tare se grăbea să ajungă la Muntele Albului Dalb, să afle sfatul şi să se întoarcă), spunând în gândul său doar „Doamne miluieşte", fără să vadă nimic în jur: nici copaci, nici flori, nici făpturi, nici răsărit, nici apus. Doar cărarea o urma, o urma, privind tot înainte. Se ruga să aibă inima atât de curată, încât să i se arate Înţelepciunea Străveche. Nu ştia cum arată, cum i se va înfăţişa, ce îi va spune, ce îi va răspunde. Dar avea nevoie mare de sfat şi în altă parte nu ştia unde să-l caute.

După cele trei zile, obosit, însetat, flămând, ţesătorul ajunse aproape de vârful Muntelui Albului Dalb, lângă o peşteră cu izvor. Se odihni acolo, bău puţină apă şi, furat de gânduri şi de oboseală, adormi. Natura în jurul lui era încântătoare, scăldată în raze şi aromată de miresme de flori rare, nemirosite de om. Se visă pe un câmp de maci înfloriţi, stând de vorbă cu... Înţelepciunea Străveche. Arăta ca un bătrân, cu barbă albă şi cu ochi albaştri-albaştri, năucitor de strălucitori, îmbrăcat în haine cenuşii. Acesta îi dădu în vis mai întâi un ac fermecat, spunându-i:

- Îţi cunosc durerea inimii tale şi a familiei tale. E timpul ca răutatea să înceteze. La ţesăturile tale, după ce le vei termina, coase câte o floare cu acest ac. Ele nu-ţi vor mai putea fi furate. Apoi ia şi această cruce mică de argint. Te va feri de orice rău. Şi ia aceşti trei bulbi de lalea. Sunt pentru soţia ta şi pentru fetele tale. Să le îngrijească, ca să înflorească. Şi nimeni nu le va mai căuta pricină de ceartă nici lor, nici ţie. Întoarce-te acasă, om bun, şi fii liniştit. Rugăciunea ta s-a suit la cer.


Trezindu-se, ţesătorul fu uimit să vadă lângă el un ştergar pe care se aflau bucate calde, o cofă cu vin dulce, dar, mai mult, acul, crucea şi bulbii de floare din vis... Bătu trei metanii spre răsărit, mulţumind pentru sfat şi ajutor. Se ospătă, bău, îşi luă darurile şi cu inima uşurată şi mulţumitoare, se înapoie la ai săi.

Soţia şi fetele erau triste: covorul furat, lemnele furate, iar din grădină, salata şi ridichile smulse... Ba li se luase şi pâinea caldă de pe masă, abia scoasă din cuptor; până şi sticluţa cu agheazmă...!

- Lasă, nevastă dragă, lăsaţi voi, fetele mele dragi, de acum zilele rele s-au sfârşit..., le împăcă bărbatul. Le povesti de visul minunat, de prânz şi de daruri. Cu mare încredere, membrii familiei folosiră acul, crucea şi plantară bulbii. Într-adevăr, tot ce era însemnat cu acel ac nu mai putea fi furat. Vecinii răuvoitori voiră să tăbare asupra casei lor, înciudaţi. O putere nevăzută însă îi oprea la pragul casei. Când florile udate înfloriră, ura vecinilor pieri şi aceştia nu-şi mai doriră să fure ceva din munca altuia.


Încet-încet, ţesătorul şi ai lui se împrieteniră cu vecinii lor şi îi învăţară tainele ţesutului, grădinăritului, bucătăriei..., până când întreaga comunitate înflori în bunăstare şi înţelegere frăţească. Şi aşa, Înţelepciunea Străveche îşi arătase încă o dată puterea, doar pentru că fusese invocată în numele lui Dumnezeu, de un suflet curat şi curajos...

Şi-am încălecat pe-o creastă

Şi v-am spus povestea noastră!

Cine poate, să o creadă,

Cine nu, pe Muntele Albului Dalb să meargă,

Să vadă!


- Gata şi tortul, să-l ornez cu puţină ciocolată rasă... Mmmm... Poftim la o felie, de-ți place!

- Sigur, mamă! Dar la următoarea prăjitură, te rog să mă laşi pe mine să bat albuşul, că vreau să te ajut mai mult!

 

 

 


Spre povești originale (creație Mirela Șova), dați click aici.
Spre povești clasice repovestite, dați
click aici.


 

  Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article