Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Piesa de teatru - Lozincile, realitatea cenusie si Invierea

Publié le 8 Octobre 2008 par Mirela in Piese de teatru - scenete

LOZINCILE, REALITATEA CENUȘIE ȘI ÎNVIEREA
Piesa de teatru, Literatura & Religie

 

 


Personaje:

Alcătuitorii de lozinci: Alcătuitorul 1, Alcătuitorul 2, Alcătuitorul 3

Opoziţia: Opozantul 1, Opozantul 2, Opozantul 3

Mediatorul

Copilul neştiutor

Omul de ordine

 

Materiale: câteva lozinci, cu texte scrise de tipar, pe carton. Pe spatele lozincilor, la toate personajele ce poartă lozinci, sunt scrise aceleaşi cuvinte: „Hristos a înviat" (la Alcătuitori), „Adevărat a înviat" (la Opozanţi).

Exemple de lozinci (pentru Alcătuitori): „Dreptatea învinge", „Să fie pace", „Fericire şi lumină". (Se pot găsi şi alte texte).

Exemple de contra-lozinci pentru opozanţi: „Orice efort e în zadar", „Nu te implica", „Poţi fi fericit?".

 


Alcătuitorul 1: (cu entuziasm)

Să ne-ndreptăm în pace şi dreptate

Spre idealul sfânt de libertate!


Alcătuitorul 2: (cu entuziasm)
Să piară ura şi nemulţumirea,

Ca să primim cu toţii fericirea!


Alcătuitorul 3: (cu entuziasm)
Să fim uniţi în toate cele bune,

În inimi bucuria să răsune!


Toţi alcătuitorii (înflăcăraţi):
Ura! Ura! Ura!

Vom câştiga!

Vom avea viitor strălucit!


Opozantul 1 (trist):
Nimic nu-i cum ar trebui să fie,

Abia găseşti un om bun la o mie...


Opozantul 2 (la fel de trist):
Sau la un milion...


Opozantul 3:
Nu am putere nici să strig mai tare,

Că viitorul nostru parcă moare!

 

Alcătuitorul 1: Ce-i cu tristeţea asta demodată,

Nepotrivită, rece, deplasată,

Ce-aţi vrea: să nu sperăm, să nu voim

Ca-n lume cât mai fericiţi să fim?


Opozantul 1:
Ah, de-ar fi toate cum le auzim,

De am putea un pic să împlinim

Aceste vorbe, lozinci deşănţate,

De am avea şi vorbe, dar şi fapte,

Ce bine-ar fi, nu am fi trişti deloc,

N-am căuta la stele cu noroc...


Alcătuitorul 2:
O cale să găsim, să ne-nţelegem,

Ca roadele în timp să le culegem,

Nici optimişti de tot, nici pesimişti,

Nici prea entuziaşti, nici foarte trişti.

„Să ne dăm mâna în prietenie,

S-avem în loc de ură, armonie!"


Opozantul 3 (repetă):
Nu am putere nici să strig mai tare,

Că viitorul nostru parcă moare...


Opozantul 2:
Am citit cărţi şi am aflat că-n lume

Găseşti greu fericirii slabe urme.

Invidia-i o piedică în bine,

Dar mulţi o practică fără ruşine.


Alcătuitorul 3:
Prea mult gândiţi în stol de gânduri negre,

Mai bine v-aţi păzi de-a minţii veghe,

Căci viitorul nu-i predestinat,

Ci poate fi de oameni modelat.

Ţintiţi la ideal înalt şi bun,

Iar el se va-mplini, aşa vă spun!


Copilul neştiutor:
Eu nu-nţeleg nimic din ce s-a zis,

Sunt vorbe ce le-am auzit în vis:

Căci m-am văzut zburând, astronaut,

Priveam uimit la cer, cu gândul mut.

Aş vrea să zbor mai sus, mai sus, mai sus,

Acolo unde-i tronul lui Iisus.


(Nimeni nu-l bagă în seamă.)


Mediatorul (către sală):
Discuţii s-au pornit cu-nflăcărare,

Fără majoritate zdrobitoare.

Cine-o avea dreptate, cine ştie?

De ce se ceartă pentru ce-o să fie?

Să îi ajut, să intermediez,

Să îi împac, să îi consiliez,

Dac-oi putea... de nu, pe toţi îi las,

Să muşte furioşi dintr-al lor ceas...

(către personaje)

Ceva ne scapă, nu ne potrivim,

Să stăm puţin mai mult, să chibzuim.

Ce-i fericirea, de o lăudaţi

Şi prin lozinci prea tare o strigaţi?


Alcătuitorul 1:
E pacea, bunăstarea pe pământ,

E pacea-n suflet, inimă şi gând!


Alcătuitorii 2 şi 3 repetă:
E pacea, bunăstarea pe pământ,

E pacea-n suflet, inimă şi gând!


Opozantul 1:
Dar moartea pune capăt la orice,

Voi nu v-aţi amintit de ea, e-he!

Nu vreau ferice zeci de ani să fiu,

Iar după moarte, ce e, să nu ştiu!


Opozanţii 2 şi 3 repetă:
Nu vreau ferice zeci de ani să fiu,

Iar după moarte, ce e, să nu ştiu!


Copilul neştiutor:
Eu fericit vreau să fiu pe pământ,

Iar după moarte, mai mult, şi mai mult!

(El rămâne tot nebăgat în seamă).


Omul de ordine (alarmat):
Hei, oameni buni, duceţi-vă acasă,

Căci gălăgia voastră mă apasă,

Lăsaţi voi meditaţia pioasă,

Trăiţi aşa cum inima vă lasă.

Vă tot sfădiţi fără de rezultat,

Liniştea din oraş aţi perturbat!


Mediatorul: Staţi liniştit, bunule cetăţean,

Eu mă ocup, ca vrednic orăşean

Să îi împac pe toţi, într-un timp scurt,

Nu sunt probleme, certuri sau vreun furt.


Omul de ordine pare liniştit; ridică din umeri.


Mediatorul (arată spre Alcătuitori, spre Opozanţi şi spre copilul neştiutor):

Deci trei păreri aici s-au exprimat.

Să stăm puţin cu toţii la drept sfat.

Să concluzionăm, să încheiem,

Căci oameni de omenie suntem!

Doar o problemă, una, am avea:

Copilul o lozincă să ne dea!


Copilul aduce o icoană mare a Învierii Domnului.


Copilul neştiutor:
El a-nviat a treia zi din morţi,

Ne-a arătat un viitor la toţi:

Da, vom muri, cum şi El a murit,

Prin moarte, însă, totul nu-i sfârşit!

Vom învia şi noi, ca Iisus,

Ne vom sui cu El în ceruri, sus!

Dar vai, nu toţi se vor sui cu El,

Ci numai cei ce au crezut în Miel...

Ceilalţi vor învia înfricoşat,

Cu chipuri urâţite de păcat,

În care răul veşnic e sculptat,

În mare suferinţă ancorat!


Opozanţii repetă:
În care răul veşnic e sculptat,

În mare suferinţă ancorat!


Alcătuitorii repetă:
Vom învia şi noi, ca Iisus,

Ne vom sui cu El în ceruri, sus!


Mediatorul:
S-au limpezit prea multele păreri.

În lume sunt, ce-i drept, multe dureri,

Dar e cu noi Cel ce a înviat,

Ca să ne scoată din afund de iad.

Speranţa nu ne-o pierdem la necaz,

Ci ţinem sufletul să fie treaz,

Croind un viitor fără păcat,

În Dumnezeu din ceruri ancorat.


Omul de ordine:
Gata, vă rugăm să părăsiţi locul!

Manifestaţia s-a sfârşit

Şi discuţia m-a obosit!


Copilul neştiutor începe să cânte: „Hristos a înviat".


În final, Alcătuitorii spun: „Hristos a înviat", întorcându-şi lozincile. Opozanţii răspund cu „Adevărat a înviat", întorcându-le şi ei pe ale lor. Omul de ordine le împarte tuturor ouă roşii să ciocnească, dintr-un coşuleţ.

 


Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.


  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova


Commenter cet article