Proiect didactic / Clasa a sasea / Pescuirea minunata

RĂSPLATA CREDINȚEI ȘI A ASCULTĂRII - PESCUIREA MINUNATĂ

Clasa: a VI-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Răsplata credinței și a ascultării - Pescuirea minunată

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească minunea pescuirii;

O₂: să prezinte semnificaţiile minunii;

O₃: să compare cele două minuni ale pescuirii, de la Sfinții Evangheliști Luca și Ioan;

O₄: să coreleze minunea pescuirii cu parabola năvodului;

O₅: să enumere alte minuni săvârşite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Obiective formativ-educative:

- să-și întărească credința că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este atotputernic.

Strategia didactică:

• metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, interpretarea biblică, exerciţiul, problematizarea.
• formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

• Dicţionar al Noului Testament, Pr. Dr. Ioan Mircea;
• Noul Testament;
• Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură;
• N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi;
• Sfântul Ioan din Kronstadt, Spicul viu;
• Sfântul Chiril al Alexandriei, Omilii la Evanghelia după Ioan.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- rugăciunea „Împărate ceresc";

- prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- Se verifică tema pentru acasă şi prin întrebări orale lecția anterioară, cu notare.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Ce alte minuni a săvârşit Hristos?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Răsplata credinței și a ascultării - Pescuirea minunată".

- Vom discuta astăzi despre alte minuni săvârşite de Mântuitorul şi despre implicaţia lor pentru cei de atunci şi pentru noi, cei de astăzi.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- lectură biblică: Luca V, 1-11; Ioan XXI, 1-13.

„Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi, şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.

Şi răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.

Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El." (Luca V, 1-11)


- explicaţii:

- mreajă = plasă de pescuit simplă şi uşoară, împletită din aţă subţire şi tare.

- Hristos a venit la pescari (Apostoli) după ce aceştia se chinuiseră o noapte întreagă şi nu prinseseră niciun peşte. Acest lucru înseamnă că, până să vină Hristos în lume, nimeni nu putea să se mântuiască. „Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul ... toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut." (Psalm XIII, 1-3) Chiar şi evreii, care erau prinşi în „mreajă" prin Moise, nu respectau legea lui Dumnezeu şi nu înţelegeau sensul profund al vieţii. Iar celelalte popoare se închinau la zei, aflându-se într-un întuneric al credinţei şi mai mare. Dar a venit dimineaţa, adică s-a risipit ceaţa diavolească, şi a răsărit lumina adevărată, adică Hristos.

- Sfântul Petru şi, probabil, fratele său, Sfântul Andrei, au aruncat mreaja la porunca Mântuitorului. Atunci au prins atât de mult peşte, încât era să li se cufunde corabia; au trebuit să îi ajute fraţii Ioan şi Iacob, cu o a doua corabie. Acest lucru mai înseamnă că munca făcută fără ajutorul lui Dumnezeu nu are spor, pe când la cererea ajutorului divin, ea are spor însutit. De asemenea, mulţimea peştilor prinşi îi arată pe viitorii oameni prinşi în mreaja cuvântului, prin predica Evangheliei. Faptul că Sfinţii Apostoli nu au putut ridica singuri mreaja arată faptul că Hristos va lucra prin ei, cu putere mai mare decât ar putea avea ei singuri.

- Hristos le-a promis Apostolilor că îi va face „pescari de oameni". Pe moment, Apostolii nu au înţeles aceasta. Abia după Cincizecime vor înţelege, primind înţelepciunea Duhului Sfânt. Tot de atunci vor începe să adune Biserica lui Dumnezeu.

- După această pescuire, cei patru pescari au lăsat corăbiile şi mrejele şi au urmat fără întrerupere pe Iisus, ca ucenici ai Săi.

- Această minune s-a repetat într-o formă asemănătoare, după Învierea lui Hristos, la a treia arătare a Domnului. Atunci Apostolii, uluiţi şi înspăimântaţi de Răstignirea lui Hristos, îşi reluaseră ocupaţia de pescari. Hristos a venit la ei tot după ce o noapte nu prinseseră nimic. El le-a zis să mai arunce o dată mreaja, în partea dreaptă a corabiei, şi ei iarăşi nu au putut să ridice singuri mreaja, ci a fost nevoie de ajutorul unei a doua corăbii. Numai că de data aceasta au fost prezenţi toţi cei 12 Sfinţi Apostoli.
- Primul care şi-a dat seama de această minune a fost Sfântul Ioan Evanghelistul, care şi-a reamintit prima minune şi l-a recunoscut pe Hristos. Petru a fost primul care a alergat din corabie la Domnul (Care îi aştepta pe mal), fiind cel mai râvnitor. Hristos îi aştepta cu peşte deja pus pe jar, prin minune. Aceasta ne arată faptul că Hristos e Cel care începe pescuitul duhovnicesc. Cei 153 de peşti reprezintă numărul neamurilor care vor crede în Hristos la predica Apostolilor şi a urmaşilor acestora.

- După pescuit, Hristos a chemat Apostolii la masă, arătând astfel că, după osteneli, ei se vor odihni în împărăţia cerurilor, vor şedea iarăşi împreună cu El.

- Se notează:

- mreaja = Biserica de pe pământ;

- peştii prinşi = oamenii care vor crede în cuvintele Apostolilor şi se vor boteza;

- pescarii = Apostolii, pescarii de oameni.

- noaptea în care nu au prins peşte = vremea de până la venirea Mântuitorului, când oamenii nu se mântuiau.

- Corelare cu pilda năvodului:

- Pescuirea minunată e un simbol al împărăţiei cerurilor: „Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti; iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi au şezut şi au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor." (Matei XIII, 47-50)

- Năvod = plasă de pescuit de dimensiuni mari, de care se folosesc pescarii în apele mai adânci, fluvii, mări şi oceane.

- Peştii buni prinşi în năvod sunt cei botezaţi care vor duce o viaţă curată, conformă cu Botezul primit; peştii răi sunt cei botezaţi care vor avea o viaţă stricată şi care se vor chinui mai mult decât alţi peşti neprinşi, pentru că au cunoscut cuvântul lui Dumnezeu. Năvodul = Biserica.

- Tipuri de minuni făcute de Mântuitorul (în afara celor făcute cu Sine Însuşi):

- tămăduiri: de leproşi (Matei VIII, 2-4), de paralizaţi, de malarie (Matei VIII, 14), de demonizaţi, de orbi (Matei IX, 27-31; Ioan IX), de felurite alte boli.

- transformarea apei în vin (Ioan II).

- liniştirea furtunii pe mare (Matei VIII, 24-27).

- învieri din morţi: a fiicei lui Iair (Matei IX, 18-26); a tânărului din Nain (Luca VII, 11-17); a lui Lazăr (Ioan XI, 1-50).

- înmulţirea pâinilor şi a peştilor (Matei XIV, 15-21);

- umblarea pe mare (Ioan VI, 15-21);

- cunoaşterea gândurilor oamenilor;

- cunoaşterea viitorului.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- lectură religioasă:

„Hristos l-a înviat pe Lazăr din morţi cu cuvântul: înseamnă că El este Făcătorul lui Lazăr, Făcătorul neamului omenesc; El l-a înviat pe fiul văduvei cu cuvântul: înseamnă că El cu acelaşi cuvânt a făcut lumea din nefiinţă; El a certat vântul şi apele cu cuvântul: înseamnă că El le-a zidit cu cuvântul Său, căruia toate se supun; El a umblat pe apele mării ca pe uscat: înseamnă că El este Făcătorul mărilor, al lacurilor, al râurilor şi al tuturor izvoarelor; El a prefăcut focul în rouă, apa în vin, râurile în sânge, praful pământului în muşte, a scos din mare broaşte spre pedepsirea egiptenilor: înseamnă că El este făcătorul stihiilor (apă, foc, pământ, aer); de aceea, prin acelaşi cuvânt al Lui în vremurile din urmă pământul se va preface într-un rug de foc învăpăiat, iar stihiile se vor destrăma pârjolite. Înseamnă că prin acelaşi cuvânt al Domnului şi morţii toţi vor învia." Sfântul Ioan de Kronstadt, „Spicul viu", p. 154.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Învăţăminte pentru elevi extrase din lecturile biblice citite la lecţie:

- să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu ajuns la noi prin preoţi şi episcopi, urmaşii Sfinţilor Apostoli.

- să ne numărăm printre peştii cei buni.

- să credem în atotputernicia şi bunătatea Dumnezeului nostru, Făcător de minuni.

VIII. Evaluarea

 Exerciţiu: Răspundeţi (oral) la următoarele întrebări:

- 1. De ce nu prindeau Apostolii singuri niciun peşte?

- 2. Când au prins peşte Apostolii? Cât peşte au prins?

- 3. De ce au prins Apostolii aşa de mult peşte?

- 4. Când au înţeles Sfinţii Apostoli că vor fi pescari de oameni?

- 5. Ce înseamnă „pescari de oameni"?

IX. Activitatea suplimentară

 Alcătuiţi o scurtă rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, care să înceapă astfel: „Hristoase Mântuitorule, Care ai trimis în lume pe Sfinţii Tăi Apostoli ca pescari de oameni, ...".

X. Încheierea

- Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat".

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova