Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Piesa de teatru - Sfantul (pantomima)

Publié le 29 Septembre 2008 par Mirela in Piese de teatru - scenete





         

SFÂNTUL
Piesa de teatru religios pentru copii (pantomima), Literatura & Religie

 

 

 

Personaje:

Sfântul - un copil care e îmbrăcat cu mai multe rânduri de haine.

Linguşitorul - un copil care are desenată gura mai mare decât în realitate.

Certăreţul - un copil care are desenate două pungi negre sub ochi (cearcăne pronunţate).

Orbul - un copil cu ochelari de soare şi cu baston, cu care pipăie pe unde să meargă.

Şchiopul - un copil care va mima şchiopătatul cu unul dintre picioare.

Cerşetorul - un copil îmbrăcat obişnuit, cu o cocoaşă falsă în spate.

Îngerul păzitor - copil îmbrăcat în alb, cu aripi de hârtie / carton, prinse la spate.

Recuzita: două scaune, flori şi fluturi din carton / hârtie colorată, un băţ, un baston, ochelari de soare (o pereche), o icoană.

Pe scenă se poate întinde un covoraş sau o pânză, pentru ca mimii să poată îngenunchea liberi.



 

Sfântul stă pe un scaun, cu capul în mâini, medidativ. (ca „Gânditorul").

Certăreţul intră în scenă bolborosind ceva (sunete ininteligibile), gesticulând, punându-şi mâinile în cap. Încearcă să se certe cu Sfântul. Îl zgâlţâie. Mimează că îi dă o palmă. Sfântul îi întoarce şi celălalt obraz. Certăreţul ia de jos un băţ şi vrea să-l lovească pe Sfânt. Acesta nu-şi schimbă poziţia; doar îşi pleacă umerii şi capul, supus.


Certăreţul se răzgândeşte, aruncă băţul, cade în genunchi înaintea Sfântului, cu mâinile împreunate, pentru a-i cere iertare. Sfântul îl mângâie pe cap, îi face semn cu degetul de atenţionare (ca altădată să nu mai facă) şi dă mâna prieteneşte cu el. Certăreţul pleacă radios.


Intră Cerşetorul, cu mâna întinsă, cu o cocoaşă (falsă) în spate. El întinde mâna în toate direcţiile, doar-doar va primi ceva. Îl vede pe Sfânt şi îi cere şi lui ceva. Sfântul îşi scoate haina şi i-o pune în braţe. Cerşetorul pare mulţumit, dar tot mai vrea ceva. Mai cere. Sfântul îi dă şi bluza (puloverul), rămânând într-un tricou. Apoi îi face semn cu mâinile că nu mai are nimic. Cerşetorul, încruntat, pleacă.


Intră Orbul, însoţit de Şchiop (acesta şonticăie evident). Ei se opresc în dreptul Sfântului şi îl salută. Apoi dau să plece mai departe. Sfântul le face semn să se oprească. Ei stau pe loc, nedumeriţi. Sfântul îşi uneşte mâinile în rugăciune şi îngenunchează în faţa unei icoane, agăţată la vedere. Rămâne aşa pentru câteva secunde. Orbul scapă bastonul din mână şi îşi scoate ochelarii. Începe să se agite, ducându-şi mâna la ochi. Vede. Şi el se roagă, mulţumind când Sfântului, când lui Dumnezeu.


Şchiopul nu înţelege ce se întâmplă. El dă să meargă mai departe. Face un pas şi se opreşte. Îşi pipăie piciorul bolnav. Apoi face câţiva paşi normali. Merge. El se învârte, cu Orbul de mână. Vrea să-i sărute mâna Sfântului. Acesta nu îl lasă, ci le indică, smerit, cu degetul, icoana. Orbul şi Şchiopul ies din scenă fericiţi.


Intră Linguşitorul, care vine repede la Sfânt, cu gesturi prefăcute, din care răzbate făţărnicia. El începe să-l aplaude pe Sfânt, să-şi ducă mâna la inimă şi să îngenuncheze înaintea lui. Sfântul îl ridică, blând, îi face semn cu mâna că nu are nevoie de laude. Linguşitorul, făcând-o pe nedumeritul, iese din scenă.


În tot acest răstimp, Îngerul păzitor stă neclintit, în picioare, pe un scaun, în spatele Sfântului, înspre umărul său drept. După fiecare încercare prin care trece Sfântul, Îngerul plouă peste el cu câte o floare (din carton colorat, de diferite culori, sau cu confetti).


La final, Îngerul păzitor se coboară de pe scaun şi începe să strângă cu mâna sa în podul palmei lacrimile care par să curgă din ochii Sfântului. După aceea, Îngerul aruncă în sus mai multe flori şi fluturi din carton / hârtie colorată (pe care le avea păstrate într-un buzunar).

Celelalte personaje vin şi culeg florile, le sărută şi le ridică spre cer, bucuroşi. Sfântul îşi pune capul pe genunchi, stând pe scaun, părând a aţipi. Îngerul păzitor îşi reia locul de-a dreapta Sfântului.


Personajele ies din scenă în vârful picioarelor, făcând semn de linişte („Sst!"), cu florile şi fluturii în mâini.


Se recomandă un fond muzical instrumental, liniştit (muzică clasică, spre exemplu).

 


Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.


  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova


Commenter cet article