Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Piesa de teatru - Bogatul si saracul

Publié le 25 Septembre 2008 par Mirela in Piese de teatru - scenete





       

BOGATUL ȘI SĂRACUL
Piesa de teatru religios pentru copii, Literatura & Religie




  Personaje:


Omul sărac, cu soţia lui şi mai mulţi copii (trei - patru) - elevi îmbrăcaţi în haine obișnuite.

Omul bogat cu soţia lui - un elev şi o elevă, îmbrăcaţi foarte frumos.

Dumnezeu şi Sfântul Petre - doi elevi îmbrăcaţi obişnuit.

Povestitorul.

Curiosul - un elev care va pune întrebări pe parcursul piesei.

 

 

Piesa începe cu:

Colindul Domnului pe pământ (fragment adaptat)

(poate fi cântat sau rostit de Povestitor sau de un alt personaj - Prezentatorul)


Coborât-a, coborât

Dumnezeu pe-acest pământ

Cu Sfântul Petru porni

În mijlocul satului,

La casa bogatului

Şi acolo ciocăni:

- Bună seara, gospodari,

Ne primiţi ca musafiri?

- Ia plecaţi voi, cerşetori,

Nu sunteţi boieri ca noi!

Dumnezeu plecă atunci

Peste vii şi peste lunci,

La capătul satului,

La casa săracului.

- Bună seara, gospodari,

Ne primiţi ca musafiri?

- Hai cu toţii să cinăm,

Din puţin vă ospătăm.

Petre-n stânga se uita

Şi acolo îmi vedea

Chiar casa bogatului

Sub tălpuţa iadului.

Petre-n dreapta se uita

Şi acolo îmi vedea

Chiar casa săracului

În mijlocul Raiului.


Povestitorul şi Curiosul vin în faţa scenei. În spatele lor, la o masă, stau omul bogat cu soţia lui, mâncând ceva.


Povestitorul (meditativ): Zice-se c-a fost odată,

Când lumea era umblată

De piciorul Domnului

Şi-al Apostolului Lui...

Zice-se că sta la masă

Un bogat, în casă-aleasă.

N-avea lipsă de nimic.

Era iarnă, era frig...

Dumnezeu a ciocănit

La bogatul cel vestit

Şi cu Petre, zgribuliţi,

În cerşetori travestiţi...


Curiosul (către Povestitor): Şi ce s-a mai întâmplat?

Bogatul i-a descuiat?

La masă i-a invitat?

Dumnezeu s-a bucurat?


Povestitorul: Povestea abia începe,

Ai răbdare şi pricepe

Că e rost de-nvăţătură

Şi de sfaturi, pe măsură!


Povestitorul şi Curiosul se retrag într-un colţ al scenei.


Omul bogat: Avem tot ce ne-am dori,

Ce inima ne-ar pofti!

Sufle vântul, nu ne pasă

În aşa făloasă casă!

Ne-am născut într-un ceas bun,

Nu-s alţii ca noi, îţi spun!

Să nu ai vreo întristare.

Mai ai vreo dorinţă, oare?


Soţia bogatului: Mă gândesc la cei săraci.

N-au căldură... Ce să-i faci...

De le-am da lemne de foc,

N-aş mai fi tristă deloc...

Mila mă apasă-n suflet,

Să-i ajut pe alţii, cuget...


Omul bogat: Aşa sunt femeile,

Cu dulcegăriile!

Tot la alţii vă gândiţi,

În loc bine să trăiţi!

Să nu mă mai amărăşti,

La săraci să te gândeşti!


Se aude ciocănitul la uşă.

Sfântul Petre şi Dumnezeu se arată într-un colţ al scenei, zgribuliţi, cu umerii plecaţi.


Sfântul Petre: Oameni buni şi primitori,

De săraci ajutători,

Nu vrem să vă supărăm,

De îndată şi plecăm,

Doar o clipă de răgaz

Ne lăsaţi, fără necaz,

Ca puţin să ne-ncălzim

Şi-o pâinică să primim.

Mai mult nici nu ne dorim!


Omul bogat (supărat): Doamne, cu ce am greşit,

De nu pot sta liniştit,

Cu femeia mea la cină,

Bucurându-mă în tihnă?

Ia plecaţi, plecaţi de-aici,

Cerşetori la suflet mici!

Să nu mai veniţi vreodată,

Pun slugile să vă bată!

Dau drumul la câini în curte,

Să vă prindă, să vă muşte!


Sfântul Petre şi Dumnezeu pleacă întristaţi. Omul bogat şi femeia lui ies şi ei de pe scenă. Intră iar Dumnezeu cu Sfântul Petre.

 

Dumnezeu: Vezi, aşa sunt mulţi bogaţi,

Nemiloşi, înfumuraţi.

Dintre ei, puţini sunt buni,

Ca în Rai să îi aduni.

Casa lor cea preafrumoasă

E-n mijloc putregăioasă.


Sfântul Petre: Doamne, poate s-or schimba,

Rugăciunea i-o mişca!


Se vede în alt colţ femeia bogatului cum se roagă, în genunchi, la o icoană.

Omul sărac a intrat între timp şi stă la masă cu familia lui. Dumnezeu şi Sfântul Petre stau într-un con de umbră, ascultând tăcuţi.


Omul sărac: Doamne, dai bune şi rele,

Păcatele să se spele;

Ne e frig şi foame tare,

Dar inima nu ne doare.

Cât avem, Îţi mulţumim,

Pentru puţin, nu cârtim.


El împarte cu membrii familiei o pâine neagră. Copiii o mănâncă cu mare poftă.


Soţia săracului: Of, bărbate, tare-i greu,

Nu ne vede Dumnezeu!

Ne rugăm în piatră seacă,

Sărăcia nu mai pleacă...


Acum ciocănesc Dumnezeu şi Sfântul Petre la casa săracului.


Curiosul: Ştiu ce se va întâmpla:

Săracul va descuia,

Domnul la el va intra

Şi cu dânşii va cina,

Casa-n Rai s-ar transforma!


Povestitorul: Ia nu mai anticipa,

Aşteaptă şi vei vedea

Cum va curge povestea!


Omul sărac: Dar poftiţi, poftiţi la noi,

Îngheţul v-a făcut sloi.

La noi nu-i cu mult mai cald,

Dar nu-i crivăţul turbat.

N-avem mâncare aleasă,

Numai pâine, negricioasă...

Dar luaţi loc, vă aşezaţi,

Oaspeţi binecuvântaţi!


Sfântul Petre şi Dumnezeu se aşează lângă familia săracului. Săracul rupe din pâinea cea neagră şi le dă invitaţilor.


Dumnezeu: Înainte de-a cina,

Noi aşa ne vom ruga: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Amin."


La rugăciune i se alătură şi mesenii. Brusc, apare omul bogat cu soţia lui, spăşiţi.


Soţia bogatului: Noi am stat, ne-am mai gândit,

Inima ni s-a-ncălzit,

Iadul din noi l-am gonit

Şi-am pornit, şi v-am găsit.

Vă poftim ca să cinaţi,

Cu noi să vă bucuraţi.

Haideţi toţi, nu vă miraţi,

Suntem oameni toţi, deci fraţi.


Omul bogat: Şi rugăm, să ne iertaţi

Şi-n casă voi să călcaţi.

Ca pe Domnul vă primim,

Cu dragoste vă servim.


Pleacă toţi, braţ la braţ, veseli.


Curiosul: Dar cum s-a schimbat sfârşitul?

Cum s-a răzgândit bogatul?


Povestitorul: Aşa dă Domnul cel Sfânt,

Multe minuni pe pământ.

Ruga celui preamilos

Schimbă suflet urâcios.

Răbdarea celui smerit

Face suflet fericit.

Nu-i vreun om mai norocos

Dacă e necredincios

Şi cu alţii nemilos.

Când vedeţi vreo faptă rea,

Nu vă molipsiţi de ea.

Rugaţi-vă pentru toţi.

Nu uitaţi: „Dacă vrei, poţi".

Rugăciunea v-a-nflori,

Raiu-n lume va spori.


Copiii săracului (în cor, cântă sau recită): Petre-n dreapta s-a uitat,

La sărac şi la bogat,

Cum în Rai s-au adunat,

La Cina de Împărat!

La ospăţul nesfârşit,

De Dumnezeu pregătit.

 


Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.


  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova


Commenter cet article

Cristina 29/09/2008 15:49

Buna...blogul tau este foarte interesant si foarte didactic...bravo!!!:)dai dovada ca internetul ne poate apropia nu numai de cele rele,ci si cele bune...prin intermediul blogului tau,ne putem informa si ne apropia cat mai mult de cele sfinte...o zi buna!succes in continuare!:*

Mirela 29/09/2008 16:02


Buna, buna! Multumesc tare mult, si e normal sa fie didactic siteul, dat fiind ca sunt profesoara... (haha). Esti tare simpatica! Mult succes cu blogul tau!