Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Proiect didactic / Clasa a cincea / Crestinul acasa si in biserica

Publié le 23 Septembre 2008 par Mirela in proiecte didactice

CREȘTINUL ACASĂ ȘI ÎN BISERICĂ


 


Clasa: a V-a
Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Creștinul acasă și în biserică

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O1: să indice şi să explice slujirea unui copil (în special) în familie;

O2: să enumere poruncile bisericeşti;

O3: să explice fiecare din aceste nouă porunci;

O4: să motiveze necesitatea respectării acestor nouă porunci;

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă că slujirea unui copil în familie este ascultarea de sfaturile cele bune ale părinților, iar misiunea lui este rugăciunea particulară şi publică pentru binele familiei.

Strategia didactică:

-       mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Sfânta Scriptură.

-       metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, lectura religioasă, argumentarea.

-       formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

-         Sfânta Scriptură;

-         „Povăţuiri creştine pentru tineri", Ignatie Monahul.

-         Credinţa ortodoxă;

-         „Dicţionar religios", Pr. Ion M. Stoian;

-         „Educaţia religioasă", Ep. Irineu de Ekaterinburg;

-         „Liturghia - Cerul pe Pământ", Sfântul Ioan de Kronştadt.



Desfăşurarea lecţiei:    


I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- prin întrebări orale, adresate frontal, cu notare, referitoare la lecţia anterioară.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Prin citirea unor explicații de la Sfântul Ioan din Kronștadt:

„Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh" - cu aceste cuvinte începe slujba Sfintei Liturghii; înseamnă că cine vine în locaşul Bisericii lui Dumnezeu e ca şi cum ar veni în Împărăţia lui Dumnezeu. Deci se cuvine ca cine intră aici să aducă mai întâi de toate pocăinţă pentru păcatele sale, pentru că nimic necurat nu intră în Împărăţia lui Dumnezeu. (Apocalipsă XXI, 27)

- „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor. Beţi dintru Acesta toţi, Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor" - aceste cuvinte se rostesc la Liturghie înainte de prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului. Nici oamenii şi nici îngerii nu înţeleg în totalitate marea binefacere pe care ne-o dăruieşte Domnul prin Sfânta Împărtăşanie. Din păcate, cei mai mulţi creştini se poartă cu o răceală devenită obişnuinţă, cu neatenţie şi indiferenţă faţă de Sfânta Liturghie şi faţă de Sfânta Împărtăşanie. Se împărtăşesc foarte rar cu Sfintele Taine, uitând de ce dar preţios se lipsesc astăzi: se lipsesc de Dumnezeu.

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Creștinul acasă și în biserică". Vom vedea astăzi care este slujirea unui copil (în special) în propria familie, după exemplul Mântuitorului Hristos, dar și cu privire la sfânta biserică, pentru a cunoaşte în amănunt poruncile Bisericii Ortodoxe, date spre folosul sufletesc al credincioşilor.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- În familie, adică „acasă", există în primul rând o misiune a părinţilor către copii, aceea de a-i iubi, de a-i îngriji şi de a-i creşte în frica lui Dumnezeu. Copilul care de mic e învăţat să se roage şi să meargă la Biserică pentru a se împărtăşi cu Sfintele Taine şi pentru a se întâlni astfel cu Dumnezeu va fi şi cel care va asculta de părinţi, pe care îi va iubi şi îi va ajuta la rândul său, după cum porunceşte Domnul: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie." (Ieşire XX, 12).


Să vedem ce ne spune Sfânta Scriptură despre Iisus Copil: „Şi a coborât cu ei (cu Maria şi cu Iosif) şi a venit în Nazaret. Şi le era supus." (Luca II, 51) Este vorba de Iisus la vârsta de doisprezece ani, când dovedea ascultare faţă de mama sa, Fecioara Maria, şi faţă de ocrotitorul acesteia, dreptul şi bătrânul Iosif. Înseamnă că principala calitate a copiilor în familie este ascultarea, prin care dovedesc „slujirea" lor faţă de părinţi, de bunici şi de fraţii sau surorile mai mari. Pentru ca să fie copiii ascultători, părinţii trebuie să respecte din convingere orice autoritate recunoscută: pe Dumnezeu, Biserica, Conducerea ţării, Poruncile lui Dumnezeu, Legile Bisericii şi legile de stat. Altfel nu vor avea mulţumire şi ajutor de la copiii lor.

Pentru un copil (elev), acasă e locul unde se întâlneşte cu familia, unde vieţuieşte şi unde învaţă. Să nu uităm că Sfinţii ne-au învăţat să împletim rugăciunea cu munca, munca intelectuală cu cea fizică. Deci să avem grijă ca „acasă" să fie un mediu prielnic pentru rugăciune: să nu fim certăreţi, să încercăm să ne înţelegem cu toţi, să avem un colţ al nostru de rugăciune (cu icoane). Apoi să nu neglijăm micul nostru ajutor în treburile casnice. Ajutorul dat în cazul unor mici probleme nu ne costă prea mult, dar susţine şi întăreşte iubirea dintre noi şi membrii familiei. Să lucrăm cu toţi minunata virtute de a ajuta pe ceilalţi şi de a le aduce momente plăcute în viaţă. Dacă iubirea noastră nu e destul de puternică pentru a face sacrificii mari pentru alţii, fie ei şi rude apropiate, măcar să facem pentru ei lucruri mărunte. Prin ele va creşte şi iubirea noastră pentru cei din jur, ca şi iubirea lor pentru noi.

 

- Dar dacă nimeni din familia unui copil (creștin ortodox) nu merge duminica sau de sărbători la biserică, el ce să facă?

- Misiunea lui este să fie „apostolul" casei. Adică să se ducă la biserica din cartierul său, să participe la slujbă, să ducă pomelnic cu numele celor vii şi morţi din neamul său (însoţit de prescură şi de lumânare) la sfântul altar, să asculte cu atenţie ce se citeşte din Sfânta Scriptură (Evanghelia şi Apostolul), ca şi predica preotului, care explică citirile din Biblie. Întors acasă, poate povesti ce s-a citit şi explicat la Biserică acelor membri ai familiei sale care vor să-l asculte. Va vedea, în timp, că „apostolii" casei se vor înmulţi. Dar trebuie răbdare, credinţă şi perseverenţă.

 

Cu toate acestea, Mântuitorul spune: „Am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa." (Matei X, 35) În acest caz, este vorba despre situaţia în care fiul, fiica sau nora sunt credincioşi, pe când tatăl, mama, soacra nu sunt, şi deci fiul, fiica sau nora nu trebuie să se supună părinţilor, ci mai înainte de toate lui Dumnezeu. În rest, Mântuitorul ne cere dragoste, respect, ascultare, îngrijire faţă de părinţii noştri.

- Orice bun creştin are datoria de a împlini poruncile Bisericii Ortodoxe. Acestea sunt în număr de nouă:


1. Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare. Este o poruncă legată, de fapt, de a patra poruncă din Legea lui Moise: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău." (Ieşire XX, 8-11) Se arată prin această poruncă faptul că nu oricum trebuie să participăm la slujbele Bisericii, ci cu evlavie, adică în atitudine smerită, ascultătoare, respectuoasă şi iubitoare faţă de Dumnezeu şi de sfinţii şi îngerii Săi, prezenţi la rugăciunea Bisericii. Evlavia sau cucernicia este, de altfel, o virtute necesară creştinului în orice situaţie, dar mai ales când are privilegiul de a trece pragul casei lui Dumnezeu, de a se întâlni cu El şi de a gusta încă de pe pământ Împărăţia cerurilor.


2. Să ţinem toate posturile bisericeşti. Aceasta este o poruncă din Sfânta Scriptură; Hristos ne-a vorbit despre post ca despre o faptă a dreptăţii: „Tu însă când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie". (Matei VI, 17-18) Postul ne ajută la dobândirea cumpătării şi la rugăciunea stăruitoare.


3. Să cinstim pe slujitorii bisericeşti - Este o altă poruncă din Sfânta Scriptură: „Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc; şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste prisositoare" (I Tesaloniceni V, 12-13); „Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie, şi nu suspinând." (Evrei XIII, 17) Este vorba despre cinstirea diaconilor, preoţilor şi a episcopilor, cu acordarea unei cinstiri deosebite preotului duhovnic, care ne dezleagă de păcate prin Taina Spovedaniei. Să nu ne mirăm de aceasta: preoţii sunt cei care ne unesc cu Dumnezeu prin rugăciunile şi Tainele Bisericii, şi fără ajutorul lor nu ne putem mântui.


4. Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare din cele patru posturi mari din an sau cel puţin o dată pe an, în Postul Paştelui. Porunca aceasta nu ne obligă să ne spovedim doar de patru ori pe an sau o dată, ci ne putem spovedi ori de câte ori ne apasă ceva pe suflet. Dar măcar să o facem în marile posturi, când suntem mai pregătiţi să ne cercetăm sufletul, în cazul în care ţinem cu adevărat postul. Porunca aceasta ne trezeşte luarea aminte asupra importanţei Tainei Împărtăşaniei pentru viaţa noastră veşnică: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi". (Ioan VI, 53-54) Dar nu ne putem apropia oricum de această Sfântă Taină, dacă nu suntem curăţaţi de păcatele noastre prin Spovedanie la preotul duhovnic.


5. Să ne rugăm pentru cârmuitorii noştri. Este vorba de cârmuitorii noştri bisericeşti (patriarhul ţării, episcopul locului), de conducătorii ţării şi de toţi cei care ne ajută în această viaţă. Porunca se desprinde din dragostea pe care trebuie să o avem faţă de aproapele.


6. Să ţinem posturile pe care le-ar rândui episcopul locului în vreme de primejdie, boli sau necazuri. Posturile acestea sunt locale, în afara posturilor generale ale Bisericii, în plus faţă de ele. Avem model în acest caz în Sfânta Scriptură: atunci când Sfântul Apostol Petru era în închisoare, „se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică" (Faptele Apostolilor XII, 5) şi îngerul Domnului i-a deschis temniţa Apostolului şi l-a eliberat.


7. Să nu citim cărţile ereticilor. În acest caz este vorba în primul rând de cei care nu sunt întăriţi în cunoaşterea şi înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu, care uşor s-ar putea abate de la dreapta credinţă. „Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor" (I Timotei IV, 1). Aceştia au nevoie de învăţarea dreptei credinţe.


8. Să nu înstrăinăm, nici să folosim spre scopuri străine lucrurile bisericeşti (averea Bisericii). Este o aplicare a poruncii a opta din Legea lui Moise („să nu furi"); e cu atât mai grav să înstrăinezi ceva din Biserică, care e folosit la săvârşirea sfintelor slujbe.


9. Să nu facem nunţi, ospeţe sau alte petreceri în timpul posturilor. Posturile sunt vremuri de cumpătare, de linişte sufletească şi rugăciune. Petrecerile n-ar face altceva decât să dezlege (să strice) postul.


Aceste porunci dovedesc grija Bisericii faţă de credincioşii ei, pentru ca să nu fim în necunoaşterea minimelor noastre datorii creştineşti. Iar cine împlineşte aceste porunci, îşi împlineşte slujirea de creştin faţă de Biserică.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

      Care este slujirea unui copil acasă?

      Cum s-a purtat Mântuitorul Iisus Hristos faţă de mama Sa? Dar faţă de Tatăl Său din ceruri? Căutaţi în Noul Testament citate care să arate ascultarea lui Hristos faţă de Dumnezeu Tatăl (în special în Evanghelia după Ioan).

      Care sunt cele nouă porunci bisericeşti?

      Reamintiţi-vă Decalogul. Care este legătura dintre poruncile din Legea veche şi poruncile bisericeşti?

      Explicaţi fiecare din cele nouă porunci ale Bisericii. Verificaţi pe care dintre ele le împliniţi şi pe care le-aţi omis până acum (dacă s-a întâmplat aceasta).

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- De la Sfântul Siluan Athonitul:

Despre ascultare

-     Rari sunt cei ce cunosc taina ascultării. Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El imită pe Hristos, Care ne-a dat El Însuşi pilda ascultării. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi îi dă pacea Lui şi atunci totul este bine şi sufletul simte dragoste pentru toţi.

-     Numai cei mândri nu iubesc ascultarea.

-     Prin ascultare, omul se păzeşte de mândrie; pentru ascultare se dă omului darul rugăciunii şi harul Duhului Sfânt. Iată de ce ascultarea e mai presus decât postul şi rugăciunea. Dacă îngerii căzuţi (diavolii) ar fi păzit ascultarea, ar fi rămas în ceruri şi ar fi cântat Domnului. Şi dacă Adam ar fi păzit ascultarea, atunci el şi neamul lui ar fi rămas în rai.


- De la Episcopul Irineu de Ekaterinburg:

Învăţătură despre ascultarea de Biserică

E trist faptul că mulţi ortodocşi de astăzi nu mai ascultă de Biserica lor, ci vor să fie „complet liberi". Ei nu-şi dau seama că cei ce nu-L slujesc pe Dumnezeu sunt robi ai patimilor lor. În plus, dacă nu ascultă de preoţii Bisericii, vor avea „grijă" de ei profeţii mincinoşi, care îi vor abate de la calea adevărului.

Nu avem de ales, dacă vrem să ne mântuim, decât să fim oi ascultătoare ale lui Hristos (Păstorul cel Bun), Care ne vesteşte voinţa Sa prin Biserică. Deci cine ascultă de Biserica Ortodoxă, ascultă de Hristos Însuşi; cine se supune ei, se supune Lui Însuşi. „Cel ce vă ascultă pe voi (Apostolii şi urmaşii lor), pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine" (Luca X, 16). „Iar cel ce nu va asculta de Biserică, să-ţi fie ca un păgân şi vameş" (Matei XVIII, 17), adică să fie lepădat de la prietenia ta. Iar Fericitul Augustin ne spune: „Pentru cine Biserica nu este mamă, Dumnezeu nu este Tată".

Să nu ne preocupe dacă alţii din jurul nostru respectă sau nu poruncile Bisericii, ci să luăm aminte la noi înşine, ca nu cumva neascultarea să ne distrugă sufletele. „Cătuşele" ascultării ne vor feri de multe ispite, ne vor da tărie sufletească şi ne vor face puternici în virtute.

VIII. Evaluarea

- Exerciţiu:

Continuaţi povestirea de mai jos, după cum credeţi că ar fi mai bine:

„Tudor ajunse acasă după-amiază, târziu. Era obosit. Avusese şase ore la şcoală, între care şi teza la limba română. Cum intră în casă, auzi plânsetele frăţiorului său mai mic, care-şi necăjea mama.

-  Încălzeşte-ţi singur mâncarea, auzi el vocea mamei din dormitor.

-  Bine, dar ..."


- Exerciţiu:

Căutaţi cuvintele încrucişate potrivite pentru a completa spaţiile libere de mai jos, astfel încât pe verticala A - B să obţineţi numele celor nouă ajutoare pe care ni le dă Biserica.



a. Porunca a treia bisericească ne învaţă să cinstim pe ... ... .

b. Perioadele în care nu se fac nunţi şi petreceri sunt perioade de ... ... .

c. Taina adevăratei Mâncări şi a adevăratei Băuturi este ... ... .

d. Porunca a opta bisericească ne opreşte de la ... ... .

e. Taina care pregăteşte apropierea omului de Împărtăşanie se numeşte ... ... .

f. Cei care nu sunt întăriţi în credinţă e bine să nu citească deloc cărţi ... ... .

g. Virtutea cu care participăm la slujbele Bisericii este ... ... .

IX. Activitatea suplimentară

- Exerciţiu:

Relataţi în scris programul vostru obişnuit dintr-o zi în care mergeţi şi la şcoală. Analizaţi-vă propriul mod de a vă petrece timpul şi vedeţi dacă este cel mai eficient nu numai pentru rezultatele şcolare (foarte necesare), ci şi pentru Împărăţia cerurilor (pentru apropierea de Dumnezeu).

- Exerciţiu:

Copiaţi cele nouă porunci bisericeşti din lecţie. Extrageţi, după caz, şi un citat biblic legat de porunca respectivă, după exemplul de mai jos:

1. Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare. - „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău." (Ieşire XX, 8-11)

X. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

 

 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article