Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Insetand dupa Dumnezeu, Matthew Gallatin

Matthew Gallatin
„Însetând după Dumnezeu.

De la rătăcirile protestante la adevărul Ortodoxiei"


Editura Egumeniţa, 2005

  

După convertire...
Mărturie

 

Despre Autor


Matthew Gallatin este profesor de filosofie la Colegiul din Coeur d'Alene, Idaho. El locuieşte în Post Falls, Idaho, cu soţia sa, Alice şi cu fiica sa, Kaci. Fiul său, Joshua, locuieşte în vecinătatea Coeur d'Alene. Familia Gallatin frecventează biserica ortodoxă Sfântul Ioan Botezătorul, din Post Falls, din jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Anhiohiene.


Părinţii lui Gallatin, amândoi creştini sinceri, şi-au îndemnat fiul, pe Matthew, să caute adevărul despre Hristos, pentru a descoperi ceea ce Acesta a învăţat într-adevăr, ca şi ceea ce El aşteaptă în mod real de la fiii Lui. Această sete de adevăr i-a călăuzit pe părinţii lui să îmbrăţişeze adventismul de ziua a şaptea, când Gallatin avea treisprezece ani. paradoxal, devotamentul lui pentru adevăr cultivat în sufletul său de către părinţi, l-a făcut pe Matthew să se întrebe cu privire la doctrina adventistă. La 28 de ani, după o investigare de cinci ani a credințelor adventiste, Gallatin a părăsit această biserică.

În timp, Gallatin a ajuns pastor la Capela Calvarului. Experienţa sa pastorală l-a pus în faţă cu o problemă inevitabilă: credinţa biblică protestantă oferă versiuni diferite ale adevărului. Protestanţii deţin opinii contrare despre fiinţa lui Dumnezeu şi noţiuni contradictorii despre mântuire. Situaţia este agravată de faptul că protestanţii ajung la interpretări diferite pornind de la aplicarea aceleiaşi doctrine: „sola Scriptura", credinţa că numai Biblia poate cuprinde şi stabili adevărul.


Date fiind aceste circumstanţe, Gallatin a văzut că un protestant nu poate avea niciodată convingerea că credinţa lui despre Dumnezeu este un adevăr în fapt. Adevărul despre Dumnezeu nu poate fi mai mult decât o opinie personală, discutabilă. De aceea nu a putut accepta faptul că Dumnezeu Și-a lăsat propriii fii în confuzie, nelămurire, sciziune, cu privire la Sine Însuşi. Căutând adevărul despre Hristos, Gallatin a fost condus spre întâlnirea cu istoria şi învăţăturile Bisericii timpurii. Studiind acestea, el a început să înţeleagă că adevărul creştin nu se descoperă pur şi simplu interpretând Scripturile. Pentru un creştin, adevărul este un fapt istoric, nu o interpretare teologică. De asemenea, Gallatin a descoperit că învăţăturile şi practicile Bisericii primare au fost conservate fidel într-un singur loc: în viaţa, învăţăturile, în cultul Bisericilor Răsăritene Ortodoxe. În timp ce Biserica Romano-catolică a păstrat multe din credinţele creştinismului originar, în același timp, aceasta a făcut modificări şi adăugiri la acestea. Iar protestantismul a renunţat pur şi simplu la aceste credinţe şi practici creştine străvechi.

Gallatin a povestit despre călătoria sa spre Ortodoxie în cartea „Însetând după Dumnezeu" (titlul original: „Thirsting for God in a Land of Shallow Wells", Conciliar Press, 2002). Cartea detaliază contradicţiile pe care Gallatin le-a remarcat în interiorul protestantismului şi cuprinde o pledoarie pentru Ortodoxie, apărând multe doctrine şi practici ale Bisericii Răsăritene timpurii, asupra cărora protestanţii contemporani îşi mai pun întrebări: cultul liturgic, rugăciunea tipică, preacinstirea Maicii Domnului şi a Sfinţilor, botezul copiilor, prezenţa reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Euharistie. (traducere din limba engleză)





Cartea "Însetând după Dumnezeu..."


Spre meditație... (din cuprinsul cărții)
„Raţiunea pentru care avem de-a face cu mii de denominaţiuni şi non-dominaţiuni protestante se explică prin aceea că fiecare are un principiu conducător diferit pentru abordarea lui «sola scriptura». În felul acesta pot ajunge la adevăruri biblice conflictuale."
„Problema este că «Dumnezeul» protestanţilor este văzut în mod contradictoriu. El nu poate fi în același timp predestinator al unora spre fericire şi al altora spre iad şi simultan să lase mântuirea la libera alegere a oamenilor, dacă o vor sau nu."

„Credinţa protestantă: interpretează Scripturile cât de bine poţi şi ai încredere că ai dreptate."

„Protestanţii cred că oricine e infailibil, în afară de papă."

„Hristos a spus că Biserica Lui nu va fi biruită în veac şi că va rămâne ca stâlp al adevărului până în sfârşit."

„A fi protestant înseamnă a crede că Iisus a fost neputincios timp de aproximativ 15 secole şi de-abia la apariţia protestantismului Biserica a putut ţine piept porţilor iadului."

„Reformatorii nu au supus părerile lor unui sinod. Ei au recreat Biserica lui Hristos potrivit propriei lor viziuni despre cum trebuie să fie lucrurile. Un protestant alege el şi conduce el timpul, locul şi metoda slăvirii lui Dumnezeu, în locul Acestuia."

În prefaţă, autorul indică scopul pentru care a scris această carte, adresată spiritelor care Îl caută pe Dumnezeu şi nu ştiu exact unde să-L găsească. Motivul scrierii este unul simplu: autorul însuşi a fost unul dintre aceştia, care... L-a găsit, după îndelungi căutări.


„Când am început să trec de 40 de ani, m-am confruntat cu un moment al adevărului. Pentru prima oară în viaţă am luat în considerare în mod serios această întrebare simplă: dacă poporul lui Hristos formează un trup nedespărţit, aşa cum spune Sfântul Pavel, de ce există atât de multe variante ale adevărului? Cum pot protestanţii, care cred în Biblie şi care citesc din aceleaşi Scripturi, să ajungă la atât de multe afirmaţii diferite, la atâtea reprezentări diferite despre Dumnezeu? Aceasta este calea pe care trebuie să mergem?
Pentru prima oară, am luat în considerare câteva fapte evidente şi am început să le pun cap la cap. Şi iată ce am înţeles în acel moment de cotitură al vieţii mele: calea credinţei protestante nu mă va putea conduce niciodată la acel adevăr esenţial după care tânjeam eu şi prietenii mei. Spre uimirea mea, aceasta a fost concluzia inevitabilă la care am ajuns foarte uşor. Calea pe care am ajuns la ea este subiectul primelor patru capitole ale acestei cărţi."


Tânjind după vieţuirea creştină din timpurile Bisericii primare, Matthew Gallatin descoperă că: „... fiecare credinţă şi practică ale acestei minunate Biserici a Apostolilor sunt păstrate până în ziua de astăzi într-un trup de credincioşi care numără 250 de milioane de membri - al doilea ca mărime după Biserica Romano-catolică. Continuă se fie Biserica martirilor; milioane dintre membri ei au fost martirizaţi numai în secolul XX. Dar Biserica dăinuie în frumuseţea şi în adevărul Sfântului Duh, împlinind cu credinţă porunca Apostolului Pavel.
Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră (2 Tes. 2:15; subl.aut.)
Exact aceleaşi tradiţii care erau în mintea Apostolului Pavel când a scris aceste cuvinte cu 20 de secole în urmă, luminează încă drumul şi marchează calea către această Biserică. Credinciosul devotat al acestei Biserici călătoreşte împreună cu Hristos într-o dragoste intimă care transcende lumea. În îmbrăţişarea binecuvântată a acestei Biserici am aflat acel „ceva" tainic după care am tânjit toată viaţa. Acel ceva, dimpreună cu binecuvântări pe care nici măcar nu aş fi putut să mi le închipui, l-am primit în Biserica ortodoxă, care şi-a deschis uşile la Cincizecime - Sfânta Biserica Ortodoxă Răsăriteană."


După ce va prezenta modalitatea personală în care a venit în sânul Ortodoxiei, autorul va dedica ultima parte a cărţii prezentării unei „gustări de suflet", unor pagini despre Ortodoxia aflată.

„Desigur, eu nu sunt singurul protestant care a descoperit aceste adevăruri. Sunt, efectiv, mii  de protestanţi americani (în unele cazuri congregaţii întregi) care în ultimii ani s-au întors acasă la rădăcinile lor străvechi. Aceşti nou veniţi recunosc în creştinismul ortodox frumuseţea bisericii timpurii. Ei sunt gata să îmbrăţişeze cu toată inima vitalitatea spirituală a acesteia." (mărturisire din Prefaţa cărţii)


Când a intrat pentru prima dată într-o biserică ortodoxă:

„La începutul liturghiei, preotul s-a înfăţişat înaintea altarului. Şi cu o voce puternică şi biruitoare, a cântat: Binecuvântată este împărăția Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana şi adunarea au cântat ca răspuns un glorios Amin. În timp ce acele cuvinte de bucurie se revărsau, am fost dintr-o dată înghiţit de acea Prezenţă iubitoare în căutarea Căreia mi-am petrecut o viaţă de om. Iisus Hristos îmi umplea inima şi totul în jurul meu, inundând ca untdelemnul dumnezeiesc al bunătăţii din fiecare cuvânt şi din fiecare act; era adevărul credinţei antice, neschimbată de două mii de ani. Prin mila lui Hristos, am ştiut cumva totdeauna că atunci când voi găsi adevărul real voi găsi şi iubirea reală. Înainte de toate, Adevărul nu este un lucru, este o Persoană. Şi acea Persoană, Fiul întrupat al lui Dumnezeu, este Iubire infinită.

Stând acolo, în acel moment binecuvântat, în care Adevărul şi Iubirea îmi curăţau sufletul, mi-am amintit de o întrebare pe care mi-a pus-o Iisus cu aproape treizeci de ani în urmă, la începutul acestei călătorii lungi şi abrupte: Matthew, ceea ce crezi tu este adevărul? La sfârşit, după o lungă, lungă călătorie, am simţit că am răspunsul pentru El. În miros de tămâie şi în rugăciunile frumoase ale Liturghiei, am privit printre lacrimi către altar şi am murmurat: Da, Doamne, este.

Şi la fel de clar cum am auzit atunci cuvintele rostite, El mi-a răspuns în tăcere: Matthew, eşti acasă."


Divna Ljubojevik - Bogorodice Djevo



Linkuri utile:


Siteul personal al autorului: http://www.matthewgallatin.com/


Pentru a audia cuvântările susţinute în limba engleză de Matthew Gallatin la Ancient Faith Radio din 2007 - 2008, click aici.

 

Comanda cărții cu reducere 20 %: click aici.

  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article