Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Piesa de teatru - Zbaterea lacrimilor

Publié le 15 Septembre 2008 par Mirela in Piese de teatru - scenete








ZBATEREA LACRIMILOR
Piesa de teatru religios pentru copii, Literatura & Religie



Personaje:


 Lacrima de mamă

 Lacrima de copil

 Lacrima de tristeţe

 Lacrima de ciudă

 Lacrima de bucurie

 Lacrima de pocăinţă

 Lacrima de milă

 Lacrima de icoană

 Lacrima de rouă

 Spectatorul înţelept - un copil ce stă în sală, în public, spunând câte o cugetare.

 Alarmistul - un copil, fără un costum special.

 Primitorul lacrimilor - care nu e costumat ca celelalte; de fapt, îl simbolizează pe Dumnezeu.



Toţi copiii - lacrimi au în mână clopoţei cu un sunet diferit, pe cât se poate (unele mai suav: 1,2,5,6,7,8,9), altele mai grav (3,4). Înainte de a vorbi, fiecare îşi scutură clopoţelul. Personajele au câte un guler în formă de lacrimă, diferit colorat, în nuanţe de bleu-albastru (unele mai închis, altele mai deschis; spre exemplu, lacrima de ciudă - albastru închis; lacrima de tristeţe: albastru - gri.)

Pe îmbrăcăminte, personajele îşi pot prinde lacrimi decupate, de diferite mărimi, colorate la fel ca şi gulerul.

Primitorul lacrimilor mimează că adună lacrimi în palmă. Pe unele le păstrează, pe altele le aruncă (mimă).




Alarmistul: Săriţi, săriţi, s-a inundat lumea!

Vin apele, vin, vin întruna!

Vai! Vai!


Toate lacrimile îşi clatină clopoţeii - întâi mai încet, apoi mai tare.

Primitorul lacrimilor le face semn să înceteze. Ele se opresc.


Primitorul lacrimilor (se preface că e nedumerit, pentru a da prilej personajelor - lacrimi să vorbească): De ce vin ploi de lacrimi parcă de neoprit?

Şuvoaie curg spre Mine în număr nesfârşit...

Tot lacrimi cad din inimi, din ochii omeneşti,

Cum să găseşti o cale ca să le potoleşti?


Spectatorul înţelept: Pe lumea asta lacrimi vor curge din belşug,

Ele sting focul urii şi linişte aduc.


Lacrimile alcătuiesc un şir care se mişcă ondulatoriu spre Primitor.


Alarmistul: Vin inundaţiile! Vin ploile!

Vin lacrimile! Se deschid inimile!


Lacrimile rămân în şir şi încep să vorbească, pe rând, scuturându-şi clopoţelul.


Lacrima de mamă: Curg, izvor pentru fecior,

Lacrimă de puişor,

Copilul meu a greşit,

De durere, m-am zdrobit,

Nu mă pot opri deloc,

Să sting al inimii foc!

Curg, şirag lângă şirag,

Poate puiul mamei drag

Va fi iarăşi bun şi blând,

Ca să mă transform în cânt!

Curg spre cer dinspre pământ!


Personajul aruncă în aer câteva confetti, ce reprezintă lacrimile aruncate spre cer.


Lacrima de copil: Curg pe obrăjorul mic,

Nu mă satur: pic, pic, pic,

Căci părinţii s-au certat,

Inima s-a inundat,

Curg şi nu vreau să mai curg,

Tare-aş vrea să nu mai plâng,

Să fim cu toţi fericiţi,

Şi copii, dar şi părinţi,

Fără certuri în zadar,

Fără lacrimi ce tresar,

Curg spre cer dinspre pământ,

Purtată de-al rugii cânt!


Aruncă şi ea confetti.


Lacrima de tristeţe: Curg, tot curg fără să ştiu

De ce tot curg, brumăriu,

Lacrimă - gol de pustiu,

Dintr-un gând prea cenuşiu...

Vine aşa un alean,

Neclintit, plutind în van,

Leac nu îi găsesc în cer,

Curg prin crăpături de ger,

Mă topesc din inimi reci,

Mă strecor în gânduri seci...

Unde pleci? De ce tot pleci?


Alarmistul: Mă înec! Sunt doborât,

Valul ăsta e urât,

Tristeţea m-a afundat,

Lacrima-i m-a înecat!

Vai! Vai!


Spectatorul înţelept: Lacrimi ce nu curg spre cer,

Nu te speria, că pier!


Primitorul lacrimilor: Lacrimi multe răscolesc,

Nu pe toate le primesc!

Lacrimi ce nu curg spre cer,

În mâinile Mele pier!

Dintr-un sterp izvor ţâşnesc,

Pe-acestea nu le primesc!


Lacrima de bucurie: Curg alene, liniştit,

Fericirea m-a uimit,

Bucuria m-a-ngrădit,

Curg din suflet mulţumit.

Ochi în lacrimi strălucesc

Când din ei, eu izvorăsc.

Curg spre cer, înmiresmat,

Dintr-un suflet împăcat.


Aruncă şi ea confetti.


Lacrima de pocăinţă: Mă strecor prin labirint,

Sunt o lacrimă de-argint.

Din regret eu izvorăsc,

De păcate curăţesc.

Credincioşii mă iubesc,

Chiar mă cheamă, mă doresc,

Sunt prietenă la greu,

Pacea e în drumul meu.

Curg spre cer, izvor de har,

Cei buni mă primesc în dar.


Aruncă şi ea confetti.


Lacrima de ciudă: Curg în zbucium de talaz,

Nu-s legată de necaz,

Ci de un păcat ascuns

Ce inima a împuns.

Cu invidia mă leg,

Cu iubirea mă dezleg,

Cu revolta mă-nsoţesc,

Prin iubire mă topesc.

Curg spre văgăuni de gând,

Bucuria o cufund!


Spectatorul înţelept: Lacrimă prea scorburoasă,

Pleacă, du-te, hai, mă lasă!


Primitorul lacrimilor: Cerul s-a umplut de stele,

Tot de lacrimi - lăcrimele;

Ba de dor, ba de durere,

Păcatele să le spele.

Alte lacrimi nu vin sus,

Nu au aripi, n-au ajuns,

Doar băltesc în gând ascuns,

De invidie străpuns.


Alarmistul: Stingeţi focul, hai, săriţi,

Inimile potoliţi,

Cu zăgaz deschis de har,

Şi lăsaţi gândul amar!


Lacrima de milă: Eu curg blând, încetişor,

Dureri străine mă dor,

Lipsuri multe văd şi curg,

Din zori până în amurg.

Mă pornesc nestăvilit,

Până-n cer eu m-am suit!

Dumnezeu m-a auzit

Şi în lume m-a rodit!


Aruncă şi ea confetti.


Lacrima de rouă: Cu glasul cel mai tăcut

Eu în cer am încăput;

Curg din iarbă şi din flori,

Care plâng devreme, -n zori.

Plâng pentru oamenii frânţi,

Care-s tare abătuţi,

Trişti că nu mai ştiu ce vor,

Care au doar dor de Dor.


Aruncă şi ea confetti.


Lacrima de icoană: Apă, sânge şi mir sfânt,

Eu curg din cer pe pământ,

Ca răspuns înduioşat

La lacrimi ce s-au urcat.

Multe doar v-au inundat...

Suferinţi au semănat...

Rod bun, multe nu au dat.

Nu vă deznădăjduiţi,

Cereţi şi o să primiţi;

Ce-are altul nu râvniţi,

Să puteţi fi fericiţi!


Presară confetti de sus în jos (fără să arunce în sus).


Spectatorul înţelept: Lacrimi de răspuns primim,

Durerea să potolim!


Alarmistul: Prea multe lacrimi, mi-e frică,

Faţă de ele-s furnică.

Nu-i scăpare, ce să fac?

Strâng lacrimile în sac?


Într-un săculeţ, el se străduieşte să strângă din confetti, de pe scenă.


Primitorul lacrimilor: (duce mâna, care e plină cu lacrimi culese, la inimă)

Răsare Soarele şi lacrimi străluceşte,

Izvorul lor cel tainic îl opreşte;

Va fi o vreme lungă, nesfârşită,

Când lacrima va fi pe veci oprită!


Spectatorul înţelept şi alarmistul: Va fi o vreme lungă, nesfârşită,

Când lacrima va fi pe veci oprită?


Primitorul lacrimilor:  Lacrimile vor fi doar amintire,

Căci va domni veşnica fericire;

Împărăţia cerurilor este

Un loc unde lacrima e poveste.


Alarmistul, spectatorul, lacrimile: Împărăţia cerurilor este

Un loc unde lacrima e poveste!

 

 


Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.


  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova


Commenter cet article