Pilda celor zece fecioare

13 Septembre 2008, 18:09pm

Publié par Mirela

PILDA CELOR ZECE FECIOARE

Clasa: a V-a

Disciplina: Religie

Subiectul (titlul lecţiei): Să fim prevăzători - Pilda celor zece fecioare

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească pilda celor zece fecioare;

O₂: să tâlcuiască pilda;

O₃: să explice expresiile: „a doua venire", „Mirele Bisericii";

O₄: să extragă învăţăminte personale din această pildă;

O₅: să completeze cuvintele încrucişate referitoare la pilda învăţată.

Obiective formativ-educative:

- să conştientizeze necesitatea înfăptuirii faptelor bune la timp, când ni se iveşte ocazia, fără amânarea binelui.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Sfânta Scriptură.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, lectura şi exegeza biblică, exerciţiul, conversaţia euristică.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Simion Mehedinţi, Parabole şi învăţături din Evanghelie;

- Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Matei;

- Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuiri la Evangheliile după Matei şi Marcu;

- Sinaxarele Triodului;

- Sfânta Scriptură.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- Rugăciunea „Împărate ceresc";

- prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- Se verifică tema pentru acasă şi lecţia anterioară, oral, cu notare.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Despre ce alte pilde ale Mântuitorului aţi învăţat anul trecut?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Vom studia astăzi o altă pildă rostită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Pilda celor zece fecioare".

- Astăzi vom învăţa despre cum trebuie să aşteptăm sfârşitul vieţii noastre şi sfârşitul lumii.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Iată acum o pildă despre milostenie, despre muncă făcută la timp şi despre a Doua Venire a lui Hristos. E o pildă rostită de Mântuitorul după intrarea Sa în Ierusalim, când se apropiau Patimile Sale. De aceea, această pildă se citeşte la Biserică în Sfânta şi Marea zi de Marţi din Săptămâna Patimilor, după Duminica Floriilor.

„Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.

Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare:

- Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!

Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte:

- Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând:

- Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând:

- Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis:

- Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului." (Matei 25, 1 - 13)

Explicaţii:

- Întotdeauna când spunea Hristos o pildă, pleca de la ceva ce era foarte cunoscut în vremea Sa. În cazul pildei de astăzi, era un obicei la evrei ca nunţile să se facă seara. Mirele pornea de la casa lui spre casa miresei, însoţit de prieteni, iar mireasa îl aştepta însoţită şi ea de prietene, întâmpinându-l cu candele aprinse, ca să-i lumineze calea. De la acest obicei a pornit Mântuitorul. Vedem însă că avem un singur mire în pildă şi zece fecioare (mirese). Aceasta pentru că mirele este Însuşi Hristos, iar miresele Lui sunt toate sufletele curate care aşteaptă împărăţia Sa, pregătite cum se cuvine.

- Hristos ne spune în pildă că ne trebuie "untdelemn" ca să ne pregătim pentru împărăţia cerurilor. Candela are înţelesul de suflet, căci în fiecare suflet poate străluci lumina dumnezeiască, dacă acel om strânge untdelemnul faptelor bune şi al milosteniei. Hristos e Lumina lumii, şi cine vrea să intre în împărăţia Sa trebuie să aibă lumina aprinsă în suflet. Dacă are întuneric în loc de lumină, omul nu poate intra la nuntă împreună cu Hristos.

- Împărăţia e ca o nuntă în care sunt mai multe mirese (oamenii cei buni) şi un Mire: Hristos. Dar vezi că numai fecioarele înţelepte au putut intra. Fecioria era privită ca o mare calitate (să poţi trăi toată viaţa necăsătorit, rugându-te Domnului); dar ea nu e suficientă pentru mântuire. Şi celelalte cinci erau tot fecioare, dar „fără minte", adică nu au făcut în viaţă şi fapte bune, care să le lumineze sufletele. Cel ce trăieşte în feciorie şi nu face milostenie e izgonit din împărăţia cerurilor. Iar asta nu înseamnă că cei ce se căsătoresc nu se pot mântui; dar Hristos a ales în pildă exemplul fecioarelor.

- Mirele a zăbovit pentru că Hristos ne-a dat timp de mântuire, de la Înălţarea Sa şi până la a doua Sa Venire, când va judeca pe toţi oamenii care au trăit pe pământ. Apostolii credeau că Hristos va veni curând să judece pe oameni, dar El a mai întârziat, a mai avut răbdare cu noi. Iar faptul că cele zece fecioare au adormit înseamnă că au murit, moartea fiind ca un somn lung.

- S-a făcut strigare la miezul nopţii pentru că la sfârşitul lumii se va trâmbiţa tare de către îngeri, şi la cea din urmă trâmbiţă Se va pogorî din cer Hristos; El va veni pe neaşteptate, iar pentru noi cel mai neaşteptat moment e la miezul nopţii, când este somnul cel mai profund. De aceea Biserica are rugăciuni speciale pentru miezul nopţii.

- Fecioarele cele înţelepte nu au dat untdelemn şi fecioarelor celor fără de minte nu pentru că nu le-a fost milă de ele. Să ne amintim de pilda bogatului nemilostiv. Nici el nu a mai primit nimic după moarte. La fel şi fecioarele fără minte. Pe lumea cealaltă nu se mai poate face nimic. Aici, pe pământ, ai mână ca să dai, ai picior ca să mergi spre cei ce au nevoie de tine; pe lumea cealaltă sufletul nu poate face nimic fără de trupul îngropat, şi nici nu are pe cine să ajute acolo. În plus, fapta bună a omului abia va ajunge acestuia spre mântuire la Judecată, deci nu aveau de unde să dea cele înţelepte; iar fiecare va fi judecat pentru faptele sale, nu pentru ale altuia.

- „Cei ce vând" la care s-au dus fecioarele fără minte - să nu credeţi că e vorba aici de cineva pe lumea cealaltă care să vândă untdelemn, adică fapte bune. „Cei ce vând" sunt săracii, care sunt aici pe pământ; ei nu vând nimic, ci ne dau nouă prilejul să facem fapte bune. Dacă nu ar fi niciun sărac pe pământ, cu greu ne-am mai mântui. Fecioarele ar fi trebuit să îi caute pe săraci când trăiau pe pământ, nu atunci. Degeaba au devenit ele atunci iubitoare de milostenie... Hristos le-a spus asprul cuvânt: „Nu vă cunosc pe voi", căci ele nu aveau nimic în comun cu El, după cum Lumina nu are nimic în comun cu întunericul.

- Sunt unii care pe patul morţii dau la săraci averea lor, sau o lasă prin testament la o casă de bătrâni... Aceştia sunt oare tot ca fecioarele fără minte? Chiar Hristos ne spune să priveghem, adică să fim atenţi la ce facem, căci nimeni nu îşi cunoaşte ceasul morţii, şi nici ceasul celei de-a Doua Veniri. Dacă cel ce îşi amână pocăinţa şi dărnicia până în ceasul morţii nu mai are timp să le facă? E bine ca măcar atunci să-şi dea din avere la săraci, dar şi mai bine e ca din timp să o facă. Sunt şi azi mulţi oameni care se gândesc din timp la moartea lor, ba chiar îşi pregătesc şi sicriul, şi hainele de înmormântare... Aceştia sunt înţelepţi, dacă se gândesc şi să ajute pe alţii. Pilda aceasta are şi o învăţătură despre muncă: dacă nu-ţi faci datoria la timp, degeaba îţi mai pare rău pe urmă, nu ai cum să dai timpul înapoi.

Să ne umplem şi noi candelele sufletelor cu untdelemnul milosteniei, iubirii, hărniciei şi să aşteptăm pe Mirele nostru.

- Se notează ideile principale:

- untdelemnul = milostenia, faptele bune;

- miresele înţelepte = oamenii care îşi strâng în timpul vieţii fapte bune;

- miresele neînţelepte = oamenii nesăbuiţi care amână facerea faptelor bune şi pe care îi surprinde moartea;

- candelele = sufletele oamenilor;

- lumina din candele = Hristos, Lumina lumii;

- Mirele = Hristos, Mirele Bisericii;

- zăbovirea (întârzierea) Mirelui = timpul dat oamenilor de către Hristos de la Înălţarea Sa şi până la sfârşitul lumii;

- miezul nopţii = ceasul morţii fiecăruia; ceasul sfârşitului lumii;

- strigarea de la miezul nopţii = trâmbiţele îngerilor care vestesc a doua venire a lui Hristos;

- fecioarele înţelepte nu au dat untdelemn celor neînţelepte = fiecare om răspunde pentru faptele sale;

- cei ce vând = săracii, care ne ajută să ne mântuim, prin faptul că avem cui da milostenie;

- să priveghem = să avem grijă ce facem în viaţă, căci nu ne cunoaştem nici ceasul morţii, nici ceasul sfârşitului lumii.

- Concluzia pildei: să strângem cât mai mult untdelemn al iubirii, milosteniei, credinţei, ca să-L întâmpinăm pe Hristos ca pe un Mire la moarte şi la Judecată, şi nu ca pe un Osânditor.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Prin întrebări:

Când se făceau nunţile la evrei?

Cum aştepta mireasa pe mire?

Cine e mirele din pilda celor zece fecioare?

De ce vine El la miezul nopţii?

Cine sunt cele zece fecioare?

Ce înseamnă untdelemnul pentru candele? Dar candelele?

De ce cinci dintre fecioare sunt numite „fără minte"? Dar de ce altele cinci sunt numite „înţelepte"?

Cine sunt „cei ce vând"? Ce vindeau ei?

Ce le-a spus Mirele fecioarelor celor fără minte? De ce?

Unde au intrat fecioarele înţelepte?

De ce fecioarele înţelepte nu au vrut să dea untdelemn şi celor fără minte?

Ce învăţături putem extrage din această pildă?

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

Colind din Maramureş

(Bogatul şi săracul)

Coborât-o, coborât,

Ziorel de ziuă

Dumnezeu cu Petrea Sfânt,

Într-o noapte pe pământ,

Să umble a colinda,

Să vadă ce-or căpăta.

Se luară, se duseră

La casa bogatului.

- Bună sara, om bogat!

Gata-i cina de cinat?

- Gata-i, gata, nu-i de voi,

De mai mari boieri ca voi.

Se luară, se duseră

La casa săracului.

- Bună sara, om sărac,

Gata-i cina de cinat?

- Gata-i, gata din puţin

Şi de nu ne-om sătura,

Mere-om şi-om împrumuta.

- Petre, Petre, fiul meu!

Sui pe umărul cel stâng,

Vezi, acolo ce-oi vide?

Vezi casa bogatului,

În mijlocul iadului

Şi în loc de-nvelitoare,

Para focului cea mare.

Sui pe umărul cel drept,

Vezi, acolo ce-oi vide?

Vezi casa săracului,

În mijlocul Raiului.

Şi în loc de-nvelitoare,

Umbra pomilor cea mare.

Mere-om = vom merge (rostire specifică din Maramureş);

Oi vide = vei vedea (rostire specifică din Maramureş);

Para focului = flacără mare.

VIII. Evaluarea

- Exerciţiu:

Căutaţi cuvintele care se potrivesc definiţiilor de mai jos, aşa încât de la A la B să obţineţi un cuvânt care înseamnă „obiect de luminat în biserică, care foloseşte untdelemn".

a) Cele zece ... ... ... .

b) Mirele venea noaptea la ... ... .

c) A Doua ... ... ... .

d) Mergeţi la cei ce ... .

e) Iată, ... ... ... vine la miezul nopţii!

f) Fecioarele fără minte nu făcuseră în viaţă ... ... ... ... ... .

g) Pilda celor zece fecioare se citeşte în Marea ... .

IX. Activitatea suplimentară

Alcătuiţi o scurtă compunere în care să folosiţi cuvintele „candelă", „milostenie", alegând titlul „Fecioarele înţelepte" sau „Fecioarele fără minte".

X. Încheierea

- Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat".

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article