La Editura Sophia. Carti de Jean-Claude Larchet

La EDITURA SOPHIA

O Editură aflată
„la răscrucea dintre ortodoxie şi cultură"

La Editura Sophia se află în curs de apariţie cartea „Dumnezeu nu voieşte suferinţa omului", Jean-Claude Larchet (alături de alte câteva titluri, ale altor autori), fiind deja publicate traduceri după opt lucrări ale acestui renumit teolog modern, realizate de Marinela Bojin:

„Acesta este trupul meu"

„Creştinul în faţa bolii, suferinţei şi morţii"

„Dumnezeu este iubire. Mărturia Sfântului Siluan Athonitul"

„Etica procreaţiei în învăţătura Sfinţilor Părinţi"

„Terapeutica bolilor mintale"

„Terapeutica bolilor spirituale"

„Ține candela inimii aprinsă. Învăţătura părintelui Serghie"

„Tradiţia ortodoxă despre viaţa de după moarte"

Majoritar, aceste cărţi au apărut în cadrul colecţiei „Studii Teologice", care „oferă, atât studenţilor în teologie, cât şi cititorilor interesaţi, lucrări de sinteză asupra gândirii şi operelor celor mai importanţi Părinţi ai Bisericii, precum şi ale altor figuri teologice contemporane răsăritene şi occidentale...", după cum este prezentată aceasta pe site-ul editurii.

Colecţiile Editurii Sophia sunt:

Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului

Părinţi ruşi

Părinţi greci contemporani

Călăuziri în lumea icoanei

Carte de început

Tâlcuiri la Sfânta Scriptură

Psihoterapia Ortodoxă

Pentru cei mai mici creştini

Studii Teologice

Materikon

---

Editura Sophia
str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3, 031216, Bucuresti
tel: 40-21-319.10.83, fax 40-21-319.10.84

Cu două librării deschise în Bucureşti şi una în Slatina.

Pentru detalii şi comenzi,  click aici.

---

Dintre cărţile deja publicate în limba română, la Editura Sophia, ale teologului Jean-Claude Larchet, una dintre ele, „Etica procreaţiei în învăţătura Sfinților Părinţi" atinge problema scopului căsătoriei, în lumina învăţăturilor Bisericii, observând existenţa unui curent rigorist, care consideră drept principală îndatorire a familiei creştine naşterea şi creşterea de prunci, potrivit îndemnului biblic „creşteţi şi vă înmulţiţi"; şi a unuia care porneşte mai mult de la îndemnul biblic: „Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă." (I Corinteni 7, 9).

În cadrul primului curent, autorul citează nume mari, atât de la Părinţii răsăriteni, cât şi de la Părinţi latini. Spre exemplificare: „Noi (creştinii) nu ne căsătorim decât cu scopul de a creşte copii." (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful), „Cu femeia cu care ne-am însoţit în căsătorie, nu ne îngăduim alte raporturi decât cele legate de gândul de a naşte copii." (Atenagora Atenianul) Pe aceeaşi linie, sunt citaţi Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, care au încercat „a introduce idealul monastic în viaţa celor căsătoriţi, a-l chema pe fiecare om a fi «desăvârşit» - cf. Matei 5, 48 - , a-l incita pe om să se apropie cât mai mult de starea hărăzită omenirii la sfârşitul veacurilor, când nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita (Matei 22, 30) şi când, ajungând toţi una în Hristos, nu vor mai fi bărbat şi femeie (Galateni 3, 28)." (op. cit., pag. 62) Dintre Părinţii latini, în acest sens sunt citaţi: Minucius Felix, Lactanţiu, Ieronim, Sfântul Ambrozie al Milanului, Fericitul Augustin, Cezar de Arles („A te apropia de soţie fără dorinţa de a avea copii este păcat"), papa Grigorie cel Mare ş.a.

În cazul acestora, autorul remarcă (citând şi alte lucrări pe aceeaşi temă, ca J. T. Noonan, „Contraception, a History of its Treatment by Catholic Theologians and Canonists", ediţia a doua, 1986) influenţe din gândirea stoicilor şi o reacţie exagerată la „curentele gnostice care excludeau procreaţia", unde „excluderea contracepţiei este adesea implicită sau exprimată indirect, prin recomandarea abstinenţei ca singură alternativă la procreaţie." (pag. 71), ca şi dorinţa de a contracara „moravurile păgâne, în care sexualitatea era folosită în mod pervers şi mai ales în afara căsniciei, căutându-se exclusiv plăcerea." (pag. 82)

Celălalt curent tinde să nu mai vadă procreaţia ca principal scop al căsătoriei, găsind o interpretare alegorică a îndemnului „creşteţi şi vă înmulţiţi" - „Animalelor li s-a dat porunca înmulţirii fizice, în ceea ce-l priveşte pe om, creşterea se referă la raţiunea sa, iar înmulţirea - la faptele cele bune" (cf. Sfântul Vasile cel Mare, Omilii I). Accentuând mai mult învăţătura primită din scrierile pauline, „Dar, din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său" ş.c.l. (I Corinteni 7, 1-9), Sfântul Ioan Gură de Aur consideră că la începutul omenirii şi în perioada Vechiului Testament procreaţia a avut un rol mai important în cadrul familiilor, rol care s-a schimbat în lumina Noului Testament. (în „Omilii despre căsătorie", „Despre feciorie") - „Sunt două pricini pentru care a fost dată căsătoria: ca să ne ferească de desfrânare şi ca să devenim părinţi; dar dintre ele, mai mare este cea dintâi".

Sfântul Ioan Gură de Aur, mergând în aprofundare pe linia Sfântului Apostol Pavel, subliniază înălţimea idealului fecioriei, dar atrage atenţia asupra „tăunului poftei", care poate duce la multe păcate, pe cel ce nu se căsătoreşte. Cât despre abstinenţă în cadrul căsătoriei, numai cu bună învoială, ca să nu fie pricină de cădere în adulter pentru vreunul dintre soţi sau motiv de ceartă.

La Sfinţii Părinţi apare şi ideea unirii conjugale ca icoană a unirii lui Hristos cu Biserica (familia - mica biserică; în mod special la Sfântul Ioan Gură de Aur, în Omilii la Coloseni, la I Tesaloniceni, la Fapte şi la Efeseni.) Dar aceştia nu insistă asupra acestui aspect, privind monahismul ca o „viaţă de comuniune superioară celei de familie, pentru că este în întregime dedicată lui Dumnezeu şi eliberată de obligaţiile şi grijile «acestei lumi», pe care căsătoria le implică inevitabil." (pag. 93)

Cartea este structurată pe următoarele capitole: I. Sterilitatea; II. Contracepţia; III. Avortul; IV. Statutul embrionului; V. Manipulările genetice. Natura şi persoana umană, ca norme etice. Astfel că tratează mult mai multe aspecte decât cele prezentate mai sus, într-un limbaj accesibil şi, în acelaşi timp, cu argumente susţinute.

Jean-Claude Larchet 

• 1991 : Théologie de la maladie (Teologia bolii)
• 1992 : Thérapeutique des maladies mentales : l'expérience de l'Orient chrétien des premiers siècles (Terapeutica bolilor psihice: experienţa Răsăritului creştin al primelor secole)
• 1996 : La divinisation de l'homme selon Maxime le Confesseur (Îndumnezeirea omului după Sfântul Maxim Mărturisitorul)
• 1996 : Ceci est mon corps. Le sens chrétien du corps selon les Pères de l'Église (Iată trupul meu. Sensul creştin al trupului, conform Sfinţilor Părinţi)
• 1997 : Thérapeutique des maladies spirituelles : une introduction à la tradition ascétique de l'Église orthodoxe (Terapeutica bolilor spirituale: o introducere în tradiţia ascetică a Bisericii Ortodoxe)
• 1998 : Maxime le Confesseur, médiateur entre l'Orient et l'Occident  (Sfântul Maxim Mărturisitorul, mijlocitor între Răsărit şi Apus)
• 1998 : Pour une éthique de la procréation : éléments d'anthropologie patristique (Etica procreaţiei: elemente de antropologie patristică)
• 1999 : Dieu ne veut pas la souffrance des hommes (Dumnezeu nu vrea suferinţa omului)
• 2001 : La Vie après la mort selon la tradition orthodoxe (Viaţa după moarte în tradiţia ortodoxă)
• 2001 : Saint Silouane de l'Athos (Sfântul Siluan de la Athos)
• 2002 : Le chrétien devant la maladie, la souffrance et la mort (Creştinul în faţa bolii, suferinţei şi a morţii)
• 2003 : Saint Maxime le Confesseur (580-662) (Sfântul Maxim Mărturisitorul - 580 - 662)
• 2004 : Le Starets Serge (Stareţul Serghie)
• 2005 : L'Inconscient spirituel (Subconştientul spiritual)
• 2007 : Variations sur la charité (Despre milă)
• 2008 : L'iconographe et l'artiste (Iconograful şi artistul)

 Născut în 1949, Jean-Claude Larchet este un patrolog şi teolog ortodox, doctor în Filosofie (1987) şi în Teologie (1994), autor al mai multor cărţi şi articole, traduse actualmente în 12 limbi. Opera sa dezvoltă patru teme principale:

1. aspecte referitoare la sănătate, boală (fizică, psihică şi spirituală), terapeutica bolilor, suferinţă, moarte, trup, bioetică.

2. viaţa, opera, gândirea Sfântului Maxim Mărturisitorul.

3. spiritualitatea ortodoxă, atât în fundamentele ei patristice, cât şi în expresiile sale contemporane.

4. iconografia ortodoxă - opinii teologice şi semnificaţie spirituală.

Mai multe articole importante publicate de Jean-Claude Larchet privesc, de asemenea, probleme teologice dezbătute în cadrul dialogului  Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică şi cu Bisericile non-calcedoniene, dar şi diferite aspecte ale doctrinei teologice şi spirituale de la diferiţi Părinţi Greci. Este fondatorul şi directorul colecţiei „Grands spirituels orthodoxes du XXe siecle" (Cerf et L'Age d'Homme).

---

 Pentru vizualizare şi comandă de cărţi ale teologului Jean-Claude Larchet în limba franceză,

 click aici.

Pentru privire de copil despre cărți de rugăciune pentru copii,  click aici.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova