Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Proiect didactic / Clasa a doua / Postul

Publié le 12 Août 2008 par Mirela in proiecte didactice

POSTUL - MIJLOC
DE CURĂȚIRE TRUPEASCĂ ȘI SUFLETEASCĂ




Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Postul - mijloc de curăţire trupească şi sufletească

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O1: să indice care sunt cele patru mari posturi ale anului bisericesc şi câteva motive pentru care se ţine post;

O2: să precizeze cum pot fi milostivi în anumite situaţii date;

O3: să găsească soluţii de ajutorare a unor persoane aflate în anumite necazuri;

O4: să interpreteze după auz cântecul religios „Bogaţii au sărăcit";

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă faptul că postul şi milostenia sunt două fapte bune, care trebuie însoţite de intenţie bună, de smerenie şi de rugăciune.

Strategia didactică:

-       mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caiet auxiliar de Religie, schemă grafică.

-       metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, lectura explicativă, povestirea, conversaţia euristică, problematizarea, exerciţiul, cântecul religios.

-       formele de organizare a clasei: frontală, individuală, pe grupe.

Bibliografia:

Manual de Religie, Caiet auxiliar de Religie, Patericul, Dicţionar religios, Liturgica teoretică.



Desfăşurarea lecţiei:  


I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică lecţia anterioară, prin întrebări, adresate frontal.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- prin citirea povestirii religioase din manual.

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul lecţiei. Se va urmări familiarizarea elevilor cu noţiunile de „post" şi de „milostenie" şi sensibilizarea acestora pentru a le putea practica în viaţa lor.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

Post = abţinere de la anumite mâncăruri, de la  gânduri, cuvinte şi fapte rele, dar şi facerea de fapte bune, de rugăciuni mai puternice.

Copiii atenţi observă la părinţii şi la bunicii lor că în anumite zile ţin post, adică nu mănâncă „de dulce". Atunci aceştia nu mănâncă deloc: carne, lapte, brânză, ouă şi nici alimentele care le conţin.

Postul este o poruncă a Bisericii Ortodoxe, dată spre folosul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Iisus Hristos, Domnul nostru, a ţinut un post lung de patruzeci de zile, dându-ne exemplu. Sfinţii ne învaţă că postul nu înseamnă numai să nu mâncăm ceva, ci şi să ne oprim de la ceea ce este rău: de la gânduri urâte, de la vorbe rele, de la fapte urâte. În plus, trebuie să facem mai multă milostenie, mai multe rugăciuni.

Adevăratul post ne ajută să fim mai sănătoşi, pentru că nu mai consumăm mâncăruri grele, dar şi să fim mai buni la suflet, pentru că facem pomană cu alţii. Aşa putem învăţa să-i iubim pe ceilalţi.

Biserica noastră are patru mari posturi pe an: al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, al Sfintei Fecioare Maria şi al Crăciunului. În cadrul săptămânii, zilele de post sunt: miercuri şi vineri.

Copiii sub şapte ani nu postesc de mâncare, dar pot posti de la rele. Ce mult iubeşte Dumnezeu pe copiii cuminţi! Acesta e cel mai frumos post al lor!

- lectura explicativă a textului din manual.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe
- Întrebări şi discuţii:

     Ce înseamnă mâncare „de dulce"?

     Ce este postul?

     Câte posturi mari sunt într-un an?

     Care sunt acestea?

     Cum postesc copiii?

     De ce milostenia este legată de post?

     Este obligatoriu să facem milostenie numai în timpul postului?  Când mai putem face?

- Obiceiuri explicate:

Înaintea Postului Paştelui, în mod special, oamenii din popor mergeau unii la alţii şi se împăcau, îşi uitau supărările şi se iertau. Căci degeaba posteşti, dacă păstrezi duşmănii.

- ex. din manual.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Istorioară religioasă: De-ale bătrânilor

Se povestea un lucru ca acesta: era un bătrân care vedea mai multe decât se pot vedea cu ochii. El şedea odată cu mai mulţi fraţi la masă. Toţi mâncau aceeaşi mâncare. Dar bătrânul vedea cum unii mănâncă miere, alţii pâine, iar alţii ceva stricat. Şi se mira el şi se ruga lui Dumnezeu, zicând:

- Doamne, descoperă-mi taina asta! Cum de se văd alte bucate la fiecare frate, deşi pe masă sunt la fel puse pentru toţi?

Şi i-a venit lui glas de sus, zicând:

- Cei care mănâncă miere sunt cei ce şed la masă şi în gândul lor se roagă cu bucurie. Cei care mănâncă pâine sunt cei ce mulţumesc lui Dumnezeu pentru bucate şi apoi mănâncă, iar cei care mănâncă stricăciuni sunt cei ce strâmbă din nas la anumite mâncăruri şi nu mănâncă orice li se pune în faţă. Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.

(după Pateric)

- Cântec religios: „Bogaţii au flămânzit şi au sărăcit"

VIII. Evaluarea

- ex. din manual.

IX. Activitatea suplimentară

- ex. din manual.

X. Încheierea

rugăciunea, salutul.

 


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article