Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Piesa de teatru - Fiul risipitor

Publié le 9 Septembre 2008 par Mirela in Piese de teatru - scenete





           


FIUL RISIPITOR
Piesa de teatru religios pentru copii, Literatura & Religie

 

 

Personaje: 

 


Tatăl
Fiul cel mare
Fiul risipitor
Falşii prieteni din ţara străină - 2-3 copii
Stăpânul porcilor din ţara străină
Slugile tatălui - 3-4 copii
Îngerul păzitor al fiului risipitor (îmbrăcat în alb, cu aripi confecționate)
Povestitorul
Copilul care ascultă pilda



Povestitorul şi copilul care ascultă pilda stau la taifas, pe două scaune.



Povestitorul: Multe pilde-a zis Iisus

Şi în ele tâlc a pus:

Ca să ne înţelepţim

Când, din nou, le povestim.

Şi a fost demult, cândva,

Când timpul abia curgea,

Un tată foarte bogat....


Copilul care ascultă pilda (Copilul): Şi ce s-a mai întâmplat?


Se aude un fragment de melodie (la alegere). Intră tatăl, fiul risipitor, îngerul păzitor.


Tatăl: Fiule, să te gândeşti

Bine; să nu te căieşti!

Hotărârea nu e glumă,

Viaţa nu-i balon de spumă!

 

Fiul risipitor: Tată, bine m-am gândit,

La ce mi s-a cuvenit,

Ca un fiu al tău ce sunt...

Ca să trăiesc pe pământ,

Ca să simt multe plăceri,

Să mă scald în mângâieri,

Eu nevoie aş avea

Ca să-ţi împarţi averea!

Partea mea cer să mi-o dai,

Ca să trăiesc ca în Rai!


Îngerul păzitor se îndepărtează treptat de fiu, plângând.


Tatăl: Fiule, vrei ca să pleci!

Tu, de fapt, răul alegi!

Ce vei face prin străini?

Acolo-s oameni haini,

Prieteni doar cât ai bani,

Oropsind pe cei sărmani!

...Fie după cum voieşti,

Dacă nu vrei să gândeşti...


Fiul risipitor: Tată, nu te supăra,

Dă-mi numai averea mea...


Îngerul păzitor iese din scenă. Tatăl îi dă fiului nişte genţi mari, simbolizând averea împărţită.


Copilul: Vai, şi fiul a plecat?

Tatăl nu s-a supărat?

Unde se va duce el,

Aşa, singur - singurel?


Povestitorul: Şi s-a dus fiul cel mic,

S-a crezut bogat, voinic,

Până la mari depărtări,

În înstrăinate ţări...


Fiul risipitor şi prietenii din ţara străină dansează pe o melodie veselă, cu câte un pahar în mână.


Falşii prieteni (în cor): Bine este să petrecem,

Viaţa dulce s-o alegem!


Fiul risipitor: Banii mei se duc, se duc,

Însă tot ne mai ajung

Să trăim în desfătări,

Multe zile fără nori!


Falşii prieteni: De ce să te chinuieşti,

De ce din greu să munceşti?

Socoteală n-ai cui da,

Totul e în mâna ta!

Vom fi cu tine mereu,

Şi la bine, şi la greu!


Apoi prietenii falşi pleacă. Fiul risipitor rămâne singur şi trist.


Fiul risipitor: Vai, soarta mi s-a schimbat,

Cum banii s-au terminat!

N-am prieteni, nici duşmani,

Şi mi-e foame, dar n-am bani;

Viaţa mi s-a transformat

În coşmar neaşteptat!


Stăpânul porcilor: Te văd trist, înfometat,

Dacă vrei, te-am angajat

Pe la porci, ca să munceşti,

Cu roşcove să-i hrăneşti.

Plată multă nu-ţi voi da,

Măcar pâine vei avea.


Pentru sugerarea porcilor, se pot decupa din carton câteva forme, prinse într-un colţ al scenei.


Fiul risipitor: Accept slujba, ce să fac,

Sunt străin şi prea sărac...


Copilul şi povestitorul intră în scenă.


Copilul: Îmi e milă de-acest om,

Cum putem să-l ajutăm?

Se va chinui aşa?

Sau povestea-l va salva?


Povestitorul îi face semn să tacă şi să urmărească firul evenimentelor. Îngerul păzitor al fiului risipitor se apropie tiptil de acesta şi-i şopteşte ceva la ureche.


Fiul risipitor: Dacă stau şi mă gândesc

La tot ce aici păţesc,

Mai bine aş accepta

Să fiu slugă la tata;

Aici porcii sunt sătui,

Iar eu îmi pun pofta-n cui,

Nici roşcove nu mănânc,

Doar muncesc pe brânci şi plâng,

Fără sfat, fără cuvânt,

De, tot eu am fost nătâng...

Tatei iertare să-i cer,

Să nu fiu aici stingher!


Îngerul rămâne alături de fiul risipitor, care mimează că străbate un drum lung.

Apare tatăl, care vine în întâmpinarea fiului.


Tatăl: Ai venit! Cât m-am rugat!

Zilnic eu te-am aşteptat!


Fiul risipitor (spăşit): Tată, eu mult am greşit,

Averea ţi-am cheltuit.

Pe Domnul l-am mâniat,

Am trăit doar în păcat.

Măcar slugă de ţi-aş fi,

Din suflet ţi-aş mulţumi!


Tatăl (cheamă slugile): Haideţi să vă bucuraţi,

Haideţi să vă minunaţi,

Fiul meu cel mic, plecat,

Astăzi s-a înapoiat!

Ca pe-un mort l-am socotit,

Iar el vine azi smerit.

Mort a fost, a înviat.

Luaţi viţelul îngrăşat,

Daţi-i haină şi inel,

Să ne veselim de el!

La ospăţ cu toţi să fim,

Biruinţa să cinstim!


Se aude o muzică veselă. Cu toţii se îmbrăţişează, fericiţi.


Copilul: Ah, povestea s-a sfârşit,

Fiul s-a întors, spăşit,

Ce bine c-a fost iertat

De tatăl lui cel bogat!


Povestitorul: Nu, încă nu s-a sfârşit,

Cineva nu a venit...


Fratele cel mare (către slugi): E ospăţ fără să ştiu?

Am sosit eu prea târziu?

Vai, viţelul îngrăşat,

Astăzi tata l-a tăiat...

Nici măcar nu m-a-ntrebat,

Mie, ospăţ nu mi-a dat...


Slugile: Fratele tău s-a întors,

Stăpânul e bucuros,

Intră şi tu la ospăţ,

Să ne veselim cu toţi!


Fratele cel mare, împreună cu tatăl şi cu fiul risipitor stau de vorbă.


Fratele cel mare (către tată): Sunt tare nemulţumit

De ceea ce-am auzit.

Mie nici ied nu mi-ai dat,

Lui (arată cu degetul spre fiul risipitor) -  chiar viţelul îngrăşat!

Nu e drept, nu e corect,

Nici nu este înţelept!

Zilnic eu m-am străduit,

Fără să fiu răsplătit!


Tatăl: Fiule, mă întristezi

Dacă îl invidiezi

Tocmai pe fratele tău...

Cum să procedez eu rău

Că mă bucur că s-a-ntors?

Din păcat viaţa şi-a scos!

Tu ai fost neîncetat

Cu mine; m-ai ascultat,

Te-am iubit şi te iubesc.

Munca ta o preţuiesc.

Vino să ne bucurăm,

Cu toţi să ne ospătăm!


Fratele cel mare îl îmbrăţişează pe fiul risipitor şi se aşează la masă, lângă el.


Povestitorul: Ospăţul nu s-a sfârşit,

Mai sunt oaspeţi de venit:

Şi alţi fii risipitori

Plecaţi înspre patru zări.

Tatăl este Dumnezeu,

El ne aşteaptă mereu

Să ne amintim de El,

Fiii Lui cu toţi suntem.


Copilul: Pot şi eu participa

La petrecerea asta?


Tatăl: Hai cu toţi la Rai, la Rai,

Unde niciun rău nu ai!

Hai la Rai, la Rai, la Rai!

 


 


Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.


  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova


Commenter cet article