Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Concurrent no. 1 - Mirela

Publié le 5 Septembre 2008 par Mirela in concurs - premii - poezii

DORURI LA RĂSĂRIT / NOSTALGIES AU LEVANT
Concurentul nr. 1 / Concurrent no. 1

 



"Punându-mă în situaţia vizitatorilor blogului, - făcând adică abstracţie de faptul că sunt... admin. - am privit anunţul de concurs cu detașare, să văd dacă mă interesează şi mă inspiră... Că ci, dacă pe mine nu m-ar inspira... cum aş îndrăzni mai departe să-l propun altora?

Şi iată ce-a ieşit....

Sunt primul concurent la Concurs, admin. Mirela Șova!"

Postez în ordinea în care „mi-au venit", poezii la care cerneala rândurilor nu s-a uscat încă... şi care vă pot face plăcere, vă pot inspira la rândul lor (comentaţi-le...!) sau... - îmi asum riscul - nu, ori nu prea, ori ... altfel ... "




Eu te-am văzut din mare



Alături de milioane de perechi de ochi

Cu laserul privirii rămas suspendat în aerul sărat,

Eu te-am văzut

Cum te ridicai din mare,

O,  Soare...

Și nu veneai,

Și nu veneai,

Te-am aşteptat minute lungi,

În zgribulul de val spart,

Pisând o cochilie - jucărie,

Cu vârful unui deget

Amorţit.

Atât doar te-am văzut,

Cum te ridicai, în imne,

În culori,

În linişte,

Împrăştiind pulbere de speranţă

Şi sete de vis, în forţă.

Şi mai întâi ai răsărit în mine...

Mi-ai răsărit,

Soare!

M-ai răsărit,

Soare!

 

 



Răsărit



M-ai nedumerit,

Răsărit!

M-ai trandafirit,

Răsărit!


M-ai învăluit,

Răsărit!

M-ai dezvăluit,

Răsărit!


M-ai izbucnit,

Răsărit!

M-ai înnoit,

Răsărit!

 


Balada Corabiei ce căuta Lumina



Cu vela-n vânt, tăcută şi dreaptă ca durerea,

Înainta-ntre ape, cătându-şi mângâierea.

Pierduse - ce pierduse? - oare ce avusese?

Cândva, în timpuri scurse, lumina-i se stinsese.


Pe mări întunecate, fără de răsărituri,

Scâncea descurajată, cu lampă şi chibrituri;

De ani nu mai fusese vreo rază să-i sclipească,

Dar ea spera... vreodată lumina să-i zărească.


Zadarnic, preazadarnic trecea spintecând valuri,

Ţesându-şi, în suspine, iluzii - idealuri,

Nici peştii şi nici marea nu mai credeau să vadă

Lumina-n răsărituri mijind... neînserată.


Corabia tăcerii gonea fără lumină,

Ştiind că-n începuturi, cândva, fusese-o vină...

Dar nu putea să creadă că nu va fi iar Soare,

Şi-atunci, înnebunită, îl aştepta pe mare.


Un zvon... Se auzise că-n ziua când tot plânsul

De dor, din întuneric, se va-nălţa la dânsul,

Atunci Soarele-n cruce, solemn, va da iar viaţă,

La lumea ce-n cădere de-o rază se agaţă...


Cu ţintă, fără ţintă, cu dor, fără rostire,

Corabia durerii gonea fără oprire.

Genuni de întuneric escalada-n vâslire,

Era „nebuna mării", ca noua ei numire.


Cu lemnul putrezindu-i, cu fierul ruginindu-i,

Aproape scufundată, îngenunchea zâmbindu-i

Imaginii păstrate, care-i slujea drept cârmă,

De care-ntregul zbucium şi viaţa ei atârnă:


Un răsărit de soare din cele timpuri foste,

Lumina-mbietoare venind în valuri roze,

Întipărită-n lemnu-i, imaginea nestinsă

Era candela dânsei, corabia ne-nvinsă.


Şi-a răsărit deodată, când nici nu-l aşteptase,

Orbită, fără suflu,  - aproape eşuase - ...

Corabia-şi răsfrânge acum în ape chipul,

Se vede urâţită... amar trecut-a timpul.


Mai mult nu se priveşte, spre el şi-ntoarce prora,

Pe el ca să-l admire corabia - „AURORA",

Iar Soarele-n născare, ştiindu-i de tot dorul,

O refăcu, din raze, pururi luminătorul...


Deși n-au înţeles-o nici marea şi nici peştii,

Corabia-nnoită de-a pururi străluceşte!

 


Aliluia. Răsărit. Aliluia

 


Aliluia.

Soarele S-a născut.

Aliluia.

Răsăritul Cel fără de sfârşit şi început ...a început.

Aliluia.

Hristos e al Lui nume şi este Domnul meu.

Aliluia.

Iisus, dulcele nume, Fiul lui Dumnezeu.

Aliluia.

Cum îndrăznesc, cu îngeri, să-I cânt în vers-alint?

Aliluia.

Pe marginea uimirii, se naşte un colind...

Aliluia.

Nu pot să strig mai tare, să rup perdea de nori.

Aliluia.

Doar tac, ca în chemare s-aud al Lui glăscior.

Aliluia.

Uniţi-vă în hora iubirii-nestemat,

Aliluia.

Şi-atunci orice cocioabă preface-se-n palat.

Aliluia.

De-a pururi fie Domnul, de oameni lăudat,

Aliluia.

De-a pururi fie Domnul, de îngeri lăudat,

Aliluia.

De-a pururi fie Domnul, de fire lăudat.

Aliluia.

Pe ce poţi scrie? Pe lacrimi? Pe buturugi?

Aliluia.

Pe hohote de cer, pe nopţi adânci?

Aliluia.

Ci-s tablele de piatră nescrise-n munţi de foc,

Aliluia.

Cuprins de întuneric, învăluit, mă rog.

Aliluia.

Cu candela în suflet, oblăduit, mă rog.

Aliluia.




Colindul Răsăritului

 


Răsărit-ai, răsărit,

Refren: Răsărit-ai, Doamne!

Când sta lumea-n asfinţit,

În leagăn Te-ai legănat,

Fiind Prunc nevinovat.

N-ai ales loc lăudat,

Îngerii s-au speriat!

În iesle ai strălucit,

Maica Sfântă Te-a-nvelit;

Cei cu sufletul curat

La Tine au alergat;

Dar cei cu suflet viclean

Au ucis pruncii de-un an...

Cântă-Ți, cântă-Ți stelele,

Miresmează-Ți florile,

Aşa fost-a-n Betleem,

În acele scumpe vremi...

Şi la fiece Crăciun

Se reface acel drum;

Cântă cer, cântă pământ,

Că Mesia S-a născut!

Cântă inimi omeneşti,

Cu cetele îngereşti!

Doar Tu plângi încetişor,

Prunc iubit, pentru popor!






Citind Acatistul Naşterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, pe 8 septembrie, am găsit acolo o altfel de poezie..., în afara oricărui concurs... Cuvinte inspirate, pline de Duh, care ne mângâie şi ne tresaltă. Am cules din acest Acatist cele care au legătură cu Răsăritul Răsăriturilor, cu Domnul nostru Iisus Hristos, pentru frumuseţea lor şi pentru a pune concursul nostru într-o nouă posibilă lumină:

 

Troparul: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos, Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul a dat binecuvântare şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică."

„Bucură-te, steaua dimineţii cea înţelegătoare;
Bucură-te, steaua darului care vesteşti venirea în lume a veşnicului Soare;
Bucură-te, dimineaţă şi zori care aduci lumii veşnică nemurire;
Bucură-te, uşa darului, prin care a venit în lume Mântuitorul Soare;
Bucură-te, biserică întru care pururea luminează neînseratul Soare".
„Înaintea Soarelui Dreptăţii, steaua dimineţii celei duhovniceşti a răsărit şi raza zilei celei de taină nouă ne-a strălucit."
„Tu, Maica Luminii, mijloceşte la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea minţilor şi a inimilor noastre. Tu, căruţa luminii, du-ne pe noi la lumina bucuriei care de-a pururea este strălucitoare celor drepţi şi sfinţi, pentru împărăţia lui Dumnezeu. Pe tine, Ceea ce eşti starea fulgerului Dumnezeirii şi raza cea strălucită a Soarelui Celui de gând, te rugăm, luminează-ne cu darul tău, ca să nu uităm că şi noi suntem biserici ale lui Dumnezeu şi să nu întristăm cu păcatele noastre Duhul lui Dumnezeu, Care locuieşte în noi.
Pe tine, uşa vieţii, a luminii şi a bucuriei, te rugăm să ne ajuţi să intrăm pe porţile cele sfinte ale împărăţiei cerurilor şi să ajungem, cu darul prea sfintelor şi prea puternicelor tale rugăciuni, la lumina veseliei celei neasemănate şi neapropiate."

 




    MIRELA
 

 

Organizator:
Prof. Religie Mirela Șova
  

Commenter cet article

un poet 22/12/2008 15:08

3 puncte