Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Sfintii

  Raspunsuri
Literatura & Religie

Sfinții

 

 



„Mădularele Trupului lui Hristos, Sfinţii din veac până în ziua din urmă, se fac mădulare ca cei mulţi să se facă un trup al lui Hristos: unii împlinesc rânduiala mâinilor, lucrând şi făcând voia Lui, făcându-i din nou vrednici pe cei nevrednici şi izbăvindu-i pentru El; alţii au rânduiala umerilor, purtând poverile unii altora (Galateni 6,2) sau chiar oaia cea pierdută aflată de ei; alţii au rânduiala pieptului, izvorând celor însetaţi şi flămânzi dreptatea lui Dumnezeu, adică cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţei celei negrăite, dăruindu-le pâinea pe care o mănâncă puterile de sus ale cerurilor; alţii au rânduială de pântece, primindu-i pe toţi în cele dinăuntru ale lor, prin iubire zămislind Duhul mântuirii; alţii au rostul coapselor, născând pe pământ Duhul mântuirii, adică rodul şi sămânţa Duhului în inimile oamenilor prin cuvântul învăţăturii lor; alţii au rostul picioarelor şi tălpilor, arătând bărbăţie şi răbdare în încercări ca şi Iov.


 

 

Ceea ce are Fiul în chip natural cu Tatăl, aceea dă şi Sfinţilor prin înfiere şi prin har. Şi precum Acela e în Tatăl şi Tatăl în El, aşa Fiul va fi în noi, şi noi, dacă vrem, vom fi prin har în Fiul. (Coloseni 3,11)

Unirea pe care o au Sfinţii cu El e ca unirea pe care o are bărbatul cu femeia. La fel, Hristos Se dă spre mâncare şi prin această împărtăşire ne face şi pe noi una cu El, ca şi cum El ar fi unit cu o singură femeie (Biserica). Până nu s-au născut toţi Sfinţii sau au bineplăcut toţi, nici trupul lui Hristos nu e întreg, nici lumea de sus nu se umple (adică Biserica). Sunt prehotărâţi, înscrişi şi număraţi toţi care urmează să se adauge şi să se alipească trupului lui Hristos, după care acest Trup va fi cu toate mădularele şi se va desăvârşi. (Romani 8, 29-30) (adică preştiuţi, nu predestinaţi, nota celui ce consemnează.


Când se vor deschide cărţile conştiinţei Sfinţilor, va străluci Hristos cel ascuns acum în ei. Şi Sfinţii se vor cunoaşte între ei, chiar dacă pe pământ nu s-au cunoscut.

Fiecare dintre Sfinţi, fiind încă în trup, se aseamănă unui cer, iar inima lor ca luna plină, sfânta iubire fiind lumina.

Sfântul se cunoaşte după cuvântul care iese din el. Căci gura nu poate rosti ceea ce nu are inima. Fiecare are în inimă fie harul Duhului, fie pe diavolul cel rău. Şi are în inimă harul cel ce împlineşte toate poruncile lui Hristos. Cel ce calcă şi numai o singură poruncă sau e în nepăsare față de ea şi nu o face, în unul ca acesta nu locuieşte comoara, harul. Comoara cea rea e diavolul.

Cine nu s-a cunoscut mai întâi pe sine însuşi: eu sunt vierme şi nu om (Psalm 21, 7), nu poate recunoaşte nici sfinţenia." (Sfântul Simeon Noul Teolog)

 

Ce este un sfânt?

 

Haideţi să ascultăm câteva definiţii grăitoare ale sfinţeniei.

Sfântul este cel ce face bunătatea lui Dumnezeu atrăgătoare.

Sfinţii sunt păcătoşi iertaţi, vieţuind în iertarea pe care le-a dat-o Dumnezeu.

Sfinţii sunt oameni ce te fac să crezi mai uşor în Dumnezeu.

Odată o fetiţă, privind la un sfânt dintr-un vitraliu, a spus: Un sfânt e un creştin care lasă lumina lui Dumnezeu să strălucească prin el.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune că pricina pentru care se pun candele înaintea icoanelor sfinţilor este pentru a arăta că fără Lumina Care este Hristos, sfinţii nu sunt nimic. Doar când îi luminează lumina lui Hristos ajung să prindă viaţă şi să strălucească.

Sfântul este cel care are necontenit conştiinţa păcatului şi arareori sau nicicând conştiinţa de a fi sfânt. De fapt, s-a spus că în lume există două feluri de oameni: păcătoşi care se cred sfinţi şi sfinţi care ştiu că sunt păcătoşi. Personalităţile duhovniceşti cele mai de seamă ale Ortodoxiei, cei care au văzut lumina necreată a lui Dumnezeu, nu au spus niciodată că au ajuns la o astfel de înaltă treaptă duhovnicească. Oamenii din jurul lor şi-au dat seama de aceasta, după deosebita strălucire pe care o răspândeau.

S-a spus că atunci când un sfânt va ajunge în Rai, va fi surprins de trei lucruri. Întâi, va fi surprins să vadă acolo pe mulţi din cei la care nu s-ar fi gândit că vor fi acolo. Al doilea, va fi surprins că unii din cei pe care se aştepta să-i vadă, nu vor fi acolo. Iar al treilea, va fi surprins că el însuşi se află acolo.

Un sfânt este cel ce se vede pe sine în păcatele celorlalţi.

Un sfânt este cel în care trăieşte Hristos; cel care-şi deschide viaţa către Hristos şi trăieşte aşa cum Hristos voieşte ca să trăiască.

Sfântul este cel ce s-a făcut cu adevărat ceea ce Botezul spune că este: un om afierosit lui Dumnezeu.

Sfinţii lui Dumnezeu nu sunt nişte persoane ce poartă nimburi uriaşe. Ei sunt oameni obişnuiţi, care se duc la lucru, plătesc impozite, vorbesc cu prietenii. Dar când le vorbeşte Dumnezeu, fac ascultare.

Sfinţii lui Dumnezeu se tem adeseori, dar se bizuie pe făgăduinţa lui Dumnezeu, „Nu vă temeţi". Ei ştiu că sunt slabi, dar depind de puterea Lui. Păcătuiesc, dar se mâhnesc pentru fiecare cădere. Nu simt niciodată că au ajuns, ci aleargă mereu către ţintă (Fil. 3, 14).

„Sfinţii arată calea şi sunt înainte-mergători. Lumea nu este încă cu ei, astfel că adesea ei par a fi în răspăr faţă de treburile lumeşti. Totuşi ei sunt cei ce aruncă sămânţa în lume, cei ce dau viaţă şi însufleţesc potenţialităţile binelui, care fără ei ar rămâne de-a pururi adormite." (William James, 1942 - 1910)

Sfinţii sunt cel mai convingător răspuns dat ateismului şi agnosticismului.

Sfântul este cel care ne arată ce este cu adevărat viaţa creştinească în deplinătatea ei.

Sfântul e păcătosul care nu se dă bătut.

Sfinţii sunt oameni ce s-au dăruit cu totul strădaniei de a înfăţişa în viaţa lor zilnică dragostea lui Dumnezeu aşa cum a fost descoperită prin Iisus.

Cuvântul grecesc pentru sfânt, agios, vine de la o rădăcină verbală ce înseamnă neasemănător cu nimic, deosebit. Sfinţii sunt deosebiţi de oamenii din lume. Ei mărşăluiesc după bătaia altei tobe. Ei se fac asemenea voii lui Dumnezeu în Hristos.

Ca mădulare ale Trupului lui Hristos, Biserica, sfinţii sunt braţele lui Dumnezeu cu care El Îşi îndeplineşte lucrarea în lumea de azi. Chiar după moartea lor, ei împlinesc lucrarea dragostei ca mijlocitori în ceruri, rugându-se pentru noi.

Sfântul e oglinda ce nu se oglindeşte pe sine, ci pe Hristos.

Sfinţii nu sunt oameni perfecţi; a fi sfânt înseamnă a fi cât de bun se poate prin harul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea fiecare sfânt e deosebit, şi deci fiecare creştin poate fi un sfânt.

Domnul nostru Iisus Hristos are putinţa de a face sfinţi!

(Anthony M. Coniaris)

 

Blessed be the Lord - Divna Ljubojevik
(Blagosloven jesi Gospode)

 

 

 
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article