Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Revista "Insira-te, rugaciune..." - selectii

Explicații și selecții





Revistele şcolare, publicate între anii 2005 - 2009, sub titlul „Înşiră-te, rugăciune...", de un Colectiv de Redacţie alcătuit din domnul director al Școlii generale nr. 3 „Nicolae Titulescu", sector 1, Bucureşti, domnul Florian Ghiţă, şi profesor religie Mirela Șova (la care ulterior s-au adăugat mai multe cadre didactice și elevi, în număr din ce în ce mai mare), cu colaborarea elevilor şcolii menţionate, au obţinut doi ani consecutiv premiul I la Concursul de reviste şcolare organizat de Inspectoratul Școlar al Municipiului Bucureşti (ISMB), la nivel de municipiu, şi un an premiul II. Considerăm că ar putea fi utile selecţii de materiale din aceste reviste, spre uz didactic, şi nu numai.

Vă mulţumim!

    Literatura si Religie


Rubricile revistei sunt (cu modificări / adăugări pe parcurs):

- cuvânt începător;

- poezii religioase şi rugăciuni, din scoala noastră extrase (alcătuite chiar de elevi);

- rugăciuni culese de elevi;

- ghicitori religioase alcătuite şi culese de elevi;

- iconiţe realizate de elevi;

- cuvinte încrucişate pe teme religioase;

- compuneri pe teme moralizatoare - religioase;

- reţete de post, de la mămici pentru copii;

- impresii de pelerinaj;

- semnale, semnale, semnale (atenţionări de concurs şcolar, rezultate concurs, evidenţieri);

- să povestim viaţa unui sfânt;

- despre creştinism;

- icoana lunii.


Cuvânt începător la nr. 1 al revistei:

În multe inimi stă nespus cuvântul către şi despre Dumnezeu, Creatorul, Mântuitorul şi Purtătorul nostru de grijă. De asemenea, în multe minţi strălucesc imagini de icoană, necolorată încă. Această revistă doreşte să dea la iveală câteva gânduri şi imagini din sufletele copiilor, legate de credinţa lor.

Tot ce se publică şi se va publica în aceste pagini va fi expresia dorinţei elevilor şcolii nr. 3 „Nicolae Titulescu" de a-L lăuda pe Dumnezeu.


Versuri la titlu


Înşiră-te, rugăciune,

Gând cu gând şi rând cu rând,

Sufletele adunând,

Rodul inimilor bune.


Şcoala e loc de minune,

Pentru tot elevul blând,

Care creşte învăţând.

Înşiră-te, rugăciune!


 

Dintre poeziile şi rugăciunile culese de elevi:


Iartă-mă, Doamne


O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni,

Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,

Căci am făcut adesea din Tine robul meu -

Nu eu ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,

Îţi cer, Îţi cer întruna să faci Tu voia mea.

Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrai,

Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.


Gândindu-mă că dacă Îţi cânt şi Te slăvesc

Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce-mi doresc,

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga

Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta.

Nu tot cerându-Ţi Ţie, să fii Tu robul meu,

Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu,

Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga

E să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

(culeasă de Covaci Loredana)



Toacă


S-a pornit pe înserat

Toacă cuvioasă.

Toate babele din sat

Au plecat de-acasă.


Toacă toacă mărunţică

Sus într-un ungher,

Zvonul dulce se ridică:

Toacă toaca-n cer!

(culeasă de Brumă Vasile)

 


Rugăciunea celui care vorbeşte urât


Doamne, Tu eşti şi Cuvânt,

Mintea mi-o veghează

Şi mi-o-nseninează

Fără gând urât.


Doamne, Tu eşti Sfânt Cuvânt.

Limba-mi să nu spună

Nici un fel de hulă,

Nici o vorbă-n vânt.


Doamne, Strălucit Cuvânt,

De-aur, pur şi sfânt...                     

 (culeasă de Marinică Raluca)



Rugăciune a celui aflat între bine şi rău


În vârtejul vieţii ameţesc,

Nici nu ştiu la ce să mă gândesc.

Sunete, imagini mă-nconjoară,

Timpul pentru mine parcă zboară.


Stop! În lumea asta zbuciumată

Dumnezeu mi-a dat un drum şi-o poartă,

Iară cheia este tot la mine,

Ca să pot alege rău de bine.


Rugăciunea cea neîncetată,

Dă-mi-o, Doamne, sfântă, luminată!

(culeasă de Marinică Loredana, clasa a IV-a A)



Despre Creştinism

Creştinismul - cuvânt începător

Înainte de înălţarea Sa la cer, Mântuitorul Iisus Hristos le-a vorbit Sfinţilor Apostoli astfel: „Eu vă spun adevărul. Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi." (Ioan 16, 7) Împlinindu-se acest cuvânt al Mântuitorului Hristos, din ziua Cincizecimii, prin primirea botezului creştin, credincioşii au început să simtă lucrând în sufletul şi în viaţa lor cele şapte daruri ale Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii şi înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe şi duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11, 2-3).

Credincioşii creştini care îndeplinesc cu dreapta credinţă poruncile lui Dumnezeu se bucură de roadele lucrării celor şapte daruri ale Duhului Sfânt, care, după mărturia Sfântului Apostol Pavel, sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrângerea poftelor şi curăţia. (Galateni 5, 22-23).

Primele două minuni, lucrate de Duhul Sfânt în lume după Pogorârea Sa în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli în ziua Cincizecimii au fost mai întâi cea a vorbirii lor în limbi străine, iar cea de-a doua, aceea prin care Sfinţii Apostoli, oameni simpli şi neştiutori de învăţături înalte, s-au umplut de înţelepciune duhovnicească în propovăduirea Sfintei Evanghelii.

Cu toată dragostea, mulţumitori, creştinii cinstesc sărbătoarea Pogorârii Preasfântului Duh rostind o frumoasă cântare, numită tropar: „Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!"

(Corchez Claudio Stefano)


 


Răspândirea creştinismului prin predica Sfinţilor Apostoli

şi organizarea Bisericii


„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19).
„Cei trei mii de primi creştini, martori ai evenimentului din ziua Pogorârii Duhului Sfânt, dovedesc succesul extraordinar al predicii apostolice... Cuvântul cald şi puternic al Apostolilor era crezut, încât numărul credincioşilor a crescut în curând ca la cincii mii de bărbaţi." (Prof. I. Rămureanu)

După ce la Cincizecime, prin predica Sfântului Apostol Petru, au fost botezaţi trei mii de oameni, aceştia au plecat în locurile de unde erau, ducând cu ei cuvântul Evangheliei lui Hristos şi vestindu-l şi altora.

În Ierusalim, numărul celor ce credeau în Hristos era tot mai mare, la un moment dat Apostolii nemaiputând face faţă cu sfatul. Aşa că au hirotonit şapte diaconi ca ajutători. Sfinţirea lor ca diaconi a fost făcută prin punerea mâinilor Apostolilor peste capetele lor şi prin rugăciune. Mai-marii evreilor şi cei necredincioşi au început deja să-i prigonească, Sfântul Ştefan fiind chiar ucis cu pietre pentru credinţa lui.

Saul din Tars, viitorul Apostol Pavel, era unul dintre cei mai mari prigonitori ai creştinilor. Din cauza greutăţilor făcute de el, mulţi credincioşi au părăsit Ierusalimul, ba chiar şi unii Apostoli.

Apostolul Iacob, fiul lui Zevedeu, a rămas însă în Ierusalim, predicând cuvântul Domnului, până ce, în jurul anului 61, a fost arestat de conducătorul roman de atunci şi, nedorind să se lepede de credinţa lui, a fost ucis.

Sfântul Apostol Ioan, care a primit-o în grijă pe Maica Domnului, a rămas şi el în Ierusalim. În anul 50 a luat parte la Sinodul apostolic din Ierusalim, unde s-au luat unele hotărâri importante pentru primii creştini. Apoi a predicat cuvântul Domnului prin Asia, întemeind prin mai multe oraşe de acolo Biserici importante, precum cea din Efes. A murit în timpul împăratului Traian, fiind în exil pe insula Patmos.

Despre activitatea celorlalţi Sfinţi Apostoli aflăm din Tradiţia Bisericească. Pe unde a mers, fiecare a predicat Evanghelia lui Hristos, iar mulţi dintre oamenii din acele locuri se creştinau, primindu-l ca părinte duhovnicesc pe Apostolul care L-a arătat lor pe Hristos. Astfel, Apostolii au întemeiat multe Biserici creştine locale, cu care rămâneau în legătură, de multe ori prin intermediul scrisorilor.

Saul, marele prigonitor al creştinilor, a fost convertit în chip minunat de către Domnul Iisus Hristos. Astfel, pe când mergea la cetatea Damasc, unde urma să fie conducător al celor ce-i chinuiau pe creştini, i s-a arătat în nor de lumină Însuşi Hristos, mustrându-l blând pentru prigoana la care Îl supune. Din acel moment, Saul s-a creştinat, devenind Pavel, şi a pornit a învăţa pe oameni cuvântul Evangheliei. El a fost unul dintre cei mai mari Apostoli creştini, călătorind prin foarte multe ţări şi întemeind foarte multe Biserici creştine. În anul 67, împreună cu Sfântul Apostol Petru, a murit la Roma, prin moarte martirică.

Ca să poată avea o bună orânduire, Biserica creştină trebuia să se organizeze. Trebuie să amintim aici că ea s-a numit de la început „biserică", având înţelesul de „frăţie, comunitate" creştină.

La Ierusalim, comunitatea era grupată în jurul Apostolilor şi trăia în învăţătura lor, în comuniune frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciune. Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător şi erau conduse de Apostolii fondatori, care le vizitau sau le supravegheau prin unii bărbaţi cu viaţa aleasă, care erau hirotoniţi episcopi, preoţi şi diaconi.

Vedem deci că ierarhia bisericească exista de la Apostoli, iar cei care făceau parte din ea erau hirotoniţi prin punerea mâinilor de către Apostoli, în timp ce se rosteau anumite rugăciuni.

Viaţa primilor creştini era plină de iubire, de rugăciune şi de credinţă, unii chiar dându-și viața pentru Hristos.

(Corchez Claudio Stefano)

 

 

   
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article