Cabinetul de Religie, o prioritate, necesitate, lux?

Cabinetul de Religie - o prioritate,

o necesitate sau un lux?

(în cadrul şcolilor generale)

Bibliografie selectivă:

Prof. Ana Danciu, „Metodica predării Religiei", Editura Anastasia, 1999;

Pr. Prof. Ioan Nistoroaea, „Ucenicie în pridvor", Editura Cuvântul nostru, 2002.

Dat fiind faptul că obiectul de învăţământ Religie Ortodoxă este studiat în ciclul primar şi gimnazial câte o oră pe săptămână, dar şi pentru a nu provoca dezordine în şcoală, se consideră existenţa unui cabinet de Religie ineficientă, în privinţa desfăşurării lecţiilor obişnuite la acest obiect, cu toate clasele.

De altfel, practica predării / învăţării ne arată că şi celelalte cabinete din şcoală, unele dotate recent, altele nerenovate (de istorie, de limbi străine, de literatură, de matematică etc.) nu funcţionează propriu-zis decât sub forma sălilor de clasă cu un anumit specific, rareori fiind folosite (şi numai în unele şcoli) în scopul pentru care au fost amenajate iniţial.

Totuşi, mai ales în cazul predării Religiei, existenţa unui asemenea cabinet ar fi binevenită - fie doar ca sală de clasă aparte, fie ca un cabinet de sine stătător, în care să se poată desfăşura alte forme de organizare a activităţii instructiv-educative, în afara lecţiei. (Exemplu: consultaţii, meditaţii, cerc de Religie, cenaclu, alte activităţi.)

În primul caz, al unei săli de clasă cu specific religios, se recomandă ca sala de clasă repartizată profesorului de Religie - diriginte să fie cea amenajată în acest scop. În al doilea caz, al unui cabinet pentru activităţi extracurriculare, va fi indicată o sală - anexă a şcolii, exclusiv acestui scop.

[Evident, în măsura şi acolo unde este posibil, este bine să se poată folosi şi sala - cabinet pentru toate orele de Religie din şcoală.]

În ambele situaţii, sala respectivă poate fi dotată cu:

icoane;

hărţi istorico-religioase;

bibliotecă religioasă, care să cuprindă:

         Biblia;

         Literatură patristică şi post-patristică;

         Catehismul ortodox;

         Vieţile Sfinţilor;

         Cărţi de rugăciuni (Psaltire, Ceaslov, Acatistier ş.a.);

         Sfânta Liturghie explicată pentru credincioşi;

         Albume cu locuri sfinte; cu icoane;

         Albume cu dovezi arheologice ale răspândirii creştinismului pe teritoriul patriei noastre şi în lume;

         DVD-uri, CD-uri, casete audio cu cântările Sfintei Liturghii, colinde, muzică religioasă în general;

         Reviste religioase;

         Literatură religioasă pentru copii de diferite vârste.

planşe religioase;

scheme de sinteză a cunoştinţelor;

seturi de teste de cunoştinţe;

obiecte religioase (cruce, candelă, sfeşnic etc.), într-un dulap special;

combină muzicală (DVD, CD player şi radiocasetofon);

laptop conectat la Internet, preferabil şi cu captură TV, cu dimensiuni cât mai mari ale ecranului, pe care să se poată viziona filme religioase, emisiuni religioase, înregistrări legate de pelerinaje / prezentări de mănăstiri etc. [ Ideal ar fi să existe mai multe asemenea laptop-uri, măcar pentru câţiva dintre elevii respectivi, care să opereze cu ele].

Etc.

Din observarea cabinetelor de Religie realizate la diferite şcoli, am constatat că există o varietate de asemenea cabinete (în cazul în care acestea există, fiind încă foarte multe şcoli fără cabinet amenajat): unele având pereţii pictaţi de câte un iconar; altele fiind de fapt ateliere de icoane pe sticlă sau / şi lemn (dotate în special pentru realizarea icoanelor, dar şi cu bibliotecă, CD-player etc.).

În acest sens, importantă este priceperea specială a profesorului de Religie, atât de a atrage sponsorizări, de a primi aprobări, cât şi de a monitoriza un anumit tip de activitate religioasă. (Spre exemplu, profesorul de Religie care a absolvit secţia de Patrimoniu / restaurare bisericească va fi înclinat să realizeze un atelier de icoane; cel care a absolvit secţia de Litere - spre alcătuire de fişe cu caracter religios, de reviste religioase etc.)

De asemenea, importantă este dorinţa elevilor şi a părinţilor lor de a desfăşura activităţi suplimentare legate de Religie (pictură de icoane, cerc religios tematic, meditaţii etc.) şi acordul conducerii şcolii în acest sens.

Munca desfăşurată într-un asemenea cabinet are bogate valenţe formative. E greu însă, în condiţiile actuale, să dotezi un cabinet de Religie cu tot ce ar trebui să cuprindă. Se poate face totuşi, în timp, cu răbdare şi cu dragoste, din efort financiar propriu, cu susţinerea şcolii sau cu găsirea altor surse de finanţare.

Cert este că un asemenea cabinet ar fi un loc ideal pentru desfăşurarea cercului de Religie, pentru confecţionarea şi colecţionarea materialului didactic necesar la orele de Religie sau pentru serbările cu caracter religios din şcoală, pentru introducerea elevilor într-o „antecameră" a Bisericii.

Realizarea unui asemenea cabinet este necesară în fiecare şcoală (măcar generală), cu atât mai mult cu cât a existat şi mai există încă o lipsă de apropiere a multor familii creştin-ortodoxe de Biserică; dar şi pentru că e specificul vârstei elevilor să asocieze ideile cu material ilustrativ bogat.

Impactul unui asemenea cabinet asupra elevilor poate fi de mare amploare, dacă profesorul de Religie ştie să manipuleze corect, dozat, materialele avute la dispoziţie, însoţindu-le de explicaţiile corespunzătoare.

Să oferim generaţiilor tinere de azi un material religios organizat, prin cabinetul de Religie; de cea mai bună calitate, pentru a suplini lipsa dureroasă din perioada comunistă şi parţial din cea post-comunistă!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Referat

Mirela Șova