Psalmii 147 - 151. Incheiere

Psalmul  147

Ierusalime, laudă pe Domnul,

Cântă, Sioane, Dumnezeului,

El te-a-ntărit, El înmulţit-a rodul,

Primit-ai binecuvântarea Lui.

Şi ţi-a dat pace, grâne mândre-n holdă,

Cel ce cuvântul spus-a pe pământ;

El dă zăpadă, cu ceaţă inundă,

Aruncă gheaţa, cu ger asuprind.

Tot El topeşte frigul, primăvara,

Suflând cu Duhul şi cuvântul Lui,

El va trimite veste-n toată ţara

Despre îndreptarea poporului.

Nu orişicare neam a cunoscut

Gândul lui Dumnezeu, cel neştiut.

Psalmul  148

Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,

Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui.

Lăudaţi-L, cântaţi-I, puteri,

Lăudaţi mărirea Domnului!

Lăudaţi-L, voi, soare şi lună,

El vă este vouă Făcător.

Lăudaţi-L, stele şi lumină

Şi cerurile cerurilor!

Lăudaţi-I numele, căci Domnul

Doar a poruncit, şi s-au zidit.

Le-a făcut pe toate cu Cuvântul,

Când a zis, ele s-au întocmit.

Le-ai dat lege, care nu se trece,

Care se respectă neştirbit;

Lăudaţi-L, Lui să I se plece

Cele ce pământu-au împânzit!

Balaurii, focul şi zăpada,

Și grindina, gheaţa, viforul,

Dealurile, munţii, toată roada,

Să îndepliniţi cuvântul Lui!

Fiare, animale, târâtoare,

Să Îl ascultaţi pe Dumnezeu;

Păsările cele zburătoare,

- Împăraţi, slăviţi numele Său!

Orice neam, şi toţi judecătorii,

Toţi fruntaşii lumii, tinerii,

Dimpreună, voi, cu toţi bătrânii,

Să vă adunaţi, spre a-L slăvi!

Pe pământ şi-n cer I se dă slavă,

Iar poporul Lui se va-nălţa.

Cântare pentru inima bravă,

Care de rău se va depărta.

Slăvit e poporul Israel,

Care se apropie de El.

Psalmul  149

Cântaţi Domnului, cântare nouă,

Lauda în adunare plouă,

Căci s-au strâns oamenii cuvioşi,

Cu El, laolaltă, bucuroşi.

Sionul să salte-n veselie,

Bucurându-se de măreţia

Celui care l-a făcut pe el,

Împăratul peste Israel.

În horă, numele să-I vestească,

În psaltire, să se veselească;

Domnul iubeşte poporul Său,

Pe cei blânzi nu-i va lăsa în rău.

Cuvioşii vor fi lăudaţi,

Întru bucurie-nveşmântaţi;

Se vor veseli în aşternut,

Lăudând pe Domnul, prin cuvânt!

Ei avea-vor săbii ascuţite,

Judecând popoare răzvrătite,

Pedepsindu-le cu închisoarea,

Mai-marii lor negăsind scăparea.

Nimeni nu scapă de judecată,

Care este celor sfinţi lăsată.

Psalmul  150

Lăudaţi pe Domnul, că S-a arătat

Prin sfinţii din lume, care L-au urmat;

Lăudaţi pe Domnul, pentru-a Sa putere,

Pentru marea-I slavă, nu staţi în tăcere!

Lăudaţi-L veşnic, în glas de psaltire,

Prin trâmbiţă, flaut, timpane, horire,

Orice instrumente să Îl preamărească,

Răsune pământul de slava cerească!

Psalmul necanonic 151

Între fraţi, eram cel mic,

Tânăr şi păstor de oi;

Pe nume David, voinic,

Dar neobservat altoi.

Harpa eu mi-am întocmit

Şi psaltirea mi-am făcut,

Vestind Domnului, smerit,

Ce în minte mi-a-ncăput.

Dumnezeu m-a auzit

Şi-a trimis îngerul Lui;

Oile le-am părăsit,

După voia Domnului.

M-a uns Domnul, împărat,

Pe mine, nu pe-ai mei fraţi;

Aşa e Cel Preaînalt,

Dacă umilit te-araţi.

Pe păgâni i-am biruit,

Israelul a învins.

Doamne, ai binevoit

Şi mila Ta mi-ai întins!

Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova