Psalmii in versuri
|
|
Mirela
Șova
|
Psalmul
105
Lăudaţi pe Domnul Cel din ceruri,
Lăudaţi-L, că-i milos şi bun;
Oamenii nu au destule guri
Să Îl laude pe-al lor Stăpân...
Fericiţi sunt cei ce fac dreptate
În tot locul şi în toată vremea;
Cu bunăvoirile-Ţi înalte
Să nu ne laşi, Doamne, -n părăsire!
Să-Ţi umpli de bunătăţi poporul,
Ca să tresăltăm de bucurie,
Doamne, doar Tu eşti Izbăvitorul,
Ce ne-ai scos părinţii din robie!
Dar noi am greşit, ca şi străbunii,
Am făcut păcat în faţa Ta.
Ei n-au înţeles mila minunii,
Noi, la fel. Doamne, nu ne certa!
Domnul a făcut cărări prin mare,
Ca să treacă cei scoşi din Egipt;
Dar în urma lor, cu-nfricoşare,
Ape despicate se închid...
Şi-au pierit în apă egiptenii,
Oşti fără de număr adunate.
Deci Ţi-au mulţumit atunci străbunii,
Însă iute au uitat de toate!
Căci Te-au ispitit cu a lor poftă,
Cerând apă în locuri pustii.
Tu le-ai dat pe loc apă din stâncă,
Dar pământul i-a-nghiţit de vii...
Şi focul i-a ars pe cei nemernici,
Ce pe blândul Moise-au mâniat;
Către Domnul, ei n-au fost cucernici,
La idol de aur s-au plecat.
Au uitat pe Domnul, Făcătorul,
Pentru chip de aur, de viţel,
Au uitat cine-i Izbăvitorul,
N-au cerut iertare de la El!
Şi-ar fi nimicit întreg poporul,
De nu ar fi fost El îmblânzit
De alesul Moise, rugătorul,
Pentru care El i-a miluit.
Şi aşa au tot cârtit străbunii,
N-au vrut în pământ făgăduit,
N-au dorit victoria minunii,
Iar cuvântul I-au dispreţuit...!
L-au întărâtat peste măsură,
Iar El i-ar fi omorât pe toţi;
A stat Finees ca o armură,
S-a rugat pentru fii şi nepoţi.
Iar L-au amărât pe Cel din ceruri,
Cu neascultare I-au răspuns,
Idolilor au fost slujitorii,
Pentru zei, ei fiii şi-au răpus.
N-au luptat cu popoare păgâne,
Ci cu ele s-au amestecat;
Cine răutatea lor va spune,
C-au vărsat sânge nevinovat?
Atunci Domnul, cuprins de mânie,
Urând neamul Său cel răzvrătit,
I-a dat străinilor, spre robie,
Şi aşa cei răi i-au asuprit.
Iar şi iar L-au supărat pe Domnul,
Care de multe ori i-a iertat;
Care le-a împuţinat necazul,
Ori de câte ori ei L-au rugat.
Domnul le-a vărsat milă prea multă
Părinţilor noştri cârtitori;
Doamne, pe noi, fiii, ne ascultă,
Şi-Ţi vom fi pe veci mulţumitori!
Scoate-ne din orice grea robie
Şi-Ţi vom zice: „Amin" numai Ţie!
Psalmul
106
Lăudaţi pe Domnul,
Izbăvit-a omul!
Mila Şi-o întinde,
Nimeni n-o cuprinde.
Pe cei mântuiţi
I-a făcut uniţi,
Din nord şi din est,
Din sud şi din vest.
Pe cei rătăciţi,
Flămânzi, pustiiţi,
I-a scos din necaz
Domnul cel viteaz!
Drum le-a arătat,
Bun pentru urmat.
Lăudat să fie,
Pentru veşnicie!
Fie lăudat,
Că ne-a ajutat,
Cu milă, minune,
Lumină în lume.
El ne-a adăpat
Suflet însetat;
Domnul ne-a hrănit
Suflet flămânzit.
El a luminat
Om întunecat.
Viaţa dăruieşte,
Moartea o goneşte!
Cei ieri umiliţi,
Osteniţi, slăbiţi
Au strigat spre El,
Fii din Israel;
Căci n-au ascultat
Sfatul de El dat.
Dar când L-au strigat,
El nu i-a uitat!
Le-a rupt umilinţa,
Le-a dat biruinţa,
Lăudat să fie
Domnul, pe vecie!
Fie lăudat,
Că ne-a ajutat,
Cu milă, minune,
Lumină în lume.
El a frânt zăvoare,
Să ne dea scăpare.
Vine să dezlege
Din fărădelege.
Cei căzuţi în rele,
Chinuiţi de ele,
Strigând, L-au chemat
Şi i-a vindecat.
Le-a trimis Cuvântul
Şi le-a ars păcatul.
Lăudat să fie,
Pentru veşnicie!
Fie lăudat,
Că ne-a ajutat,
Cu milă, minune,
Lumină în lume.
Daţi-I jertfă mare:
Laudă, cântare,
Vestiţi ce-a făcut
De la început!
Pescarii-au văzut
Cum El a putut
Să stârnească vânturi,
Să înalţe valuri.
S-au temut întruna,
Când le-a dat furtuna.
Mult s-au tulburat
Şi s-au clătinat.
Atunci L-au chemat
Şi El i-a scăpat.
Valuri au tăcut,
Vânturi n-au bătut.
Ei s-au veselit,
Că s-au liniştit
Ape zbuciumate
Şi întărâtate.
Fie lăudat,
Domnul, ne-ncetat,
Că ne-a ajutat,
Mila Sa ne-a dat!
Milă şi minune,
Lumină în lume.
Să Îl lăudaţi,
Să Îl înălţaţi,
Cu mic şi cu mare,
Toţi, în adunare!
El poate preface
Şi poate desface
Râul în loc sterp,
Raiul în deşert.
Nu din răutate,
Ci pentru păcate.
Dar El poate face
Şi poate preface
Pustiul în apă,
Unde se adapă
Cei săraci, flămânzi,
La suflet plăpânzi.
Şi-au zidit cetate,
Au strâns multe roade,
Şi-au înmulţit neamul,
Şi-au uitat aleanul.
Dar, după o vreme,
Iar au a se teme,
Iar le-a dat tristeţe,
Necaz şi dispreţ.
Numai cel ce-i drept,
Bun şi înţelept,
Va fi izbăvit
Singur, veselit.
Dar cel păcătos
Nu e bucuros.
Va fi judecat
Şi împuţinat.
Omul care este înţelept,
Va şti că Domnu-i milos şi drept!
Psalmul
107
Am inima pregătită
De cântare nesfârşită;
Voi cânta, voi lăuda
Pe Domnul, cu inima!
Trezeşte-te, alăută,
Deşteaptă-te-n zori şi cântă!
Scoală-te din somn, psaltire,
Ca să cânţi fără oprire!
Cânta-Te-voi între neamuri,
Te măresc, Doamne, în vremuri,
C-ai mărit mila nespus
Şi-adevărul Tău de sus.
Înalţă-Te peste ceruri,
Arată-Te peste neamuri,
Desfăşoară-Ţi slava Ta,
Să ne bucurăm de ea!
Mântuieşte-mă de-a dreapta
Şi auzi-mi toată şoapta!
Domnul a grăit aşa:
„ - Da, Eu Mă voi înălţa,
Ţara o voi măsura
Şi-o voi împărţi pe ea;
Efraim - sprijinitor,
Iuda e legiuitor;
Alte neamuri voi supune,
Căci sunt popoare păgâne. "
Cine, oare, -o să ne poarte
În cetatea de departe,
Pe noi, ce-am fost lepădaţi,
De Dumnezeu aruncaţi?
Ieşi, Doamne, cu-a noastră oaste
Din necazuri Tu ne scoate!
Dă-ne nouă ajutor,
Că Tu eşti Izbăvitor!
Salvarea nu-i de la om,
Ci de la al nostru Domn.
Cu Tine vom birui,
Duşmanii vom nimici!
Psalmul
108
S-au deschis asupra mea dureri,
Vorbe grele, aspre, de vicleni,
Ură de vrăjmaşi m-a-mpresurat.
Doamne, să Te laud, n-am uitat!
Eu mă rog, mă rog, fără oprire,
Ei spun vorbe fără de iubire;
Rele-mi pregătesc cu multă ură,
De iubirea mea nu se îndură.
Doamne, dă-le faptă cu răsplată,
Rugăciunea lor, neascultată,
Osândiţi să fie pentru fapte,
Cu zile puţine şi deşarte!
Slujba să şi-o piardă şi să moară,
Copiii - orfani, cerşind pe-afară,
Fără casă, fără miluire;
Să nu aibă-n nume pomenire.
Iar părinţii lor, cei vinovaţi,
Să fie de Domnul neiertaţi.
Ei n-au făcut milă pe pământ
Şi l-au chinuit pe cel plăpând.
Pe sărac, smerit, l-au urgisit,
Pân' la moarte ei l-au chinuit;
Au iubit blestemul - şi-l primesc.
Binecuvântarea n-o-ndrăgesc.
S-a lipit blestemul de cei răi,
Ca o haină i-a-mbrăcat pe ei,
I-a pătruns în suflet şi în os,
Nu s-a mai dat niciodată jos.
Aşa să păţească cei vicleni,
Care îmi aduc răni peste răni,
Cu vorbe urâte şi ocări,
Cu minciuni, fără vreun adevăr!
Doamne, miluieşte-mă pe mine,
Nu mă lăsa singur, de ruşine,
Bună este mila Ta, în veac,
Iar eu sunt sărman, Doamne, sărac...
Izbăveşte-mă, m-am tulburat,
Ca o umbră sunt în tremurat,
Postul m-a slăbit, m-a istovit,
Iar ei tot mai mult m-au prigonit.
Ajută-mă, Doamne, Dumnezeu,
Ca să mântuieşti sufletul meu,
Să vadă vrăjmaşii că-s al Tău,
Să primesc mila Ta, Doamne, eu!
Ei vor blestema; Tu vei mări,
Se vor ruşina; m-oi întări.
Se vor îmbrăca doar în necinste,
Învelindu-se cu haine triste.
Iar eu, vesel, Te voi lăuda
În mulţime, pentru mila Ta,
Că mi-ai stat de-a dreapta, m-ai voit,
Fiind prigonit, m-ai mântuit!
Pentru a lectura Psalmii următori, click aici!
Autor: Prof. Religie Mirela Șova