Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Mutarea moastelor Sfintilor Epictet si Astion la Halmyris

Publié le 10 Juillet 2008 par Mirela in Pastile... spre luare-aminte

 Rămas bun de... constănţean ortodox!

    



Se apropie... Se apropie momentul strămutării moaştelor Sfinţilor Epictet şi Astion, de la catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa, în pelerinaj, până la locul lor..., până „acasă", la Halmyris. Constănţenii - şi nu numai - care s-au obişnuit să-şi plece capul la raclele Sfinţilor Mucenici, îşi iau rămas bun, cu gândul la noile drumuri pe care le vor face, din când în când, la Halmyris.

    
Iar Sfinţii pleacă, luând cu sine lacrimile acestora, şoaptele lor de rugăciune, promiţându-le că nu-i vor uita, că în Duh şi în Adevăr credincioşii li se vor putea ruga şi că... îi aşteaptă la locul strămutării lor - dorite.

    
Dăm slavă lui Dumnezeu, iară şi iar, pentru descoperirea Sfintelor lor Moaşte, alături de ale altor Sfinţi Mucenici din Dobrogea - pe care ni le-a trimis Dumnezeu spre ajutor... în vremuri de derută spirituală a multora. Şi cum să nu ne bucurăm, atunci, şi cu evlavie venind, cum să nu le sărutăm - oseminte pe care s-a inscripţionat puterea lui Dumnezeu prin jertfă întru credinţă curată... Cum să nu ne umplem şi noi de har, râvnind tovărăşia Sfinţilor în veşnicie, râvnind, pentru aici şi acum, depăşirea sinelui acaparator şi de multe ori atât de orb...


Să ne ajute Dumnezeu, ca prin închinarea la raclele Sfinţilor de la Halmyris şi prin rugăciunile de mijlocire ale Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, să ne îmbărbătăm, purtând cu mai multă cinste în lume numele de „creştin ortodox"!

    
Sfântul Apostol Pavel: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit pe măsura credinţei. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem diferite daruri, după harul ce ni s-a dat." (Romani 12, 1-6)




Citind Acatistul Sfinţilor Epictet şi Astion (8 iulie)

 

    
De la început, condacul întâi al Acatistului ne spune că Sfinţii Epictet şi Astion sunt „de o cinste cu Ermolae şi cu Pantelimon", alţi doi Sfinţi ai creştinătăţii, preot şi ucenic... Frumoasă corelarea între slujirile Sfinţilor,  frumos şi faptul că Sfinţii Martiri din Dobrogea au poposit la catedrala Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel - Constanţa, unde se află şi părticele de moaşte ale Sfântului Pantelimon, Doctorul fără de arginţi!

    
Apoi, Sfinţii sunt numiţi „apostoli ai Dobrogei", după Sfântul Andrei, şi, evident, după Sfântul Apostol Filip... APOSTOLI AI DOBROGEI! De aceea, pe drept cuvânt, în primul rând dobrogenii, dintre toţi românii, se cuvine să se bucure la pomenirea lor, pe 8 iulie, la mânăstirea Halmyris!

    
Nu vom expune aici în amănunt despre frumuseţea rândurilor de Acatist (spre care rămâne invitaţia la... rugăciune), ci doar vom selecta câteva: „viforul gândurilor deşarte l-ai biruit cu smerita cugetare, căci, tânăr fiind, înţelepciunea vârstnicilor ai dobândit, mucenice Astion...". Să dea Dumnezeu ca şi printre tinerii noştri de azi să se înmulţească asemenea virtuţi, cum a dobândit şi a dovedit Sfântul Astion: înţelepciune, smerită cugetare, ascultare faţă de duhovnic, aţintirea minţii şi concentrarea inimii la împărăţia cerurilor, la Hristos!

    
Dintre nepreţuitele laude care se aduc prin Acatist Sfântului Epictet, ne oprim asupra uneia, care spune: „Bucură-te, cel ce pe copii îi ocroteşti!", ca urmare a vindecărilor săvârşite de către Sfântul Preot, cu puterea lui Dumnezeu, asupra unora ca aceştia. Cu alte cuvinte, un nou Sfânt Stelian, cu moaşte în Dobrogea!

    
Şi mai remarcăm un lucru, care se desprinde atât din Acatist, cât şi din viaţa Sfinţilor (din care Acatistul este inspirat): grija pastorală a Sfântului Epictet pentru ca ucenicul său să fie nebiruit de tristeţe, deznădejde, îndoială... Părintească dragoste şi sfaturi date din timp şi la timp, pentru ca ucenicul să cunoască valoarea şi protecţia binecuvântării duhovnicului său!

    
Dăruiască-se şi nouă, aşadar, aceste bunătăţi duhovniceşti, în toată vremea, prin grija şi cu rugăciunile Sfinţilor Mucenici şi Doctori fără de arginţi Epictet şi Astion, alături de ale celorlaltor Sfinţi Martiri din Dobrogea, din toată ţara şi din toată lumea!



Cuvinte... fără cuvinte

    
Ziua întoarcerii... Suntem acolo, lângă Sfinţi, fiecare cum putem şi cu ce putem. Toţi, cu speranţe că ne vor ajuta Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion, pentru numele lui Dumnezeu, să ne autodepăşim.

    
E ziua în care nu mai vorbim, doar ascultăm răspunsurile Sfinţilor la bruma rugăciunilor noastre. Şi nu e o simplă zi, de 24 de ore. E un început. E doar începutul. Noii noştri mijlocitori, scoşi la iveală din vechimi, după gândurile nepătrunse ale Atotţiitorului, NU MAI PLEACĂ.

    
S-au întors, şi ne îngăduie... Ce spun, ne aşteaptă, ne întâmpină... De fapt, ei sunt gazdele. Vor fi pentru noi în racle lucrate din suflet, în mânăstire construită din suflet (piatră însufleţită de oameni în rugă), având lângă ei permanent un părinte stareţ devotat trup şi suflet..., şi acolo, la Halmyris, ne vor aştepta de acum, până la sfârşit.

    
Atât. Liturghie, zbor de păsări uimite de strălucirea moaştelor revenite în mânăstire, sobor sfânt venit cu bucuria depăşirii temporalului, imediatului, mulţime, mulţime, mulţime...

    
Atât. Si pentru toate acestea, şi pentru cele ce vor urma, lui Dumnezeu, întru Sfinţii Lui, laudă în veci! Amin!




Sfinţii SUNT acasă!


Marţi, 8 iulie 2008, la hramul mânăstirii Halmyris, Sfinţii Epictet şi Astion vă aşteaptă, fiind deja acolo, având sfintele moaşte în cele două racle din lemn sculptat, lângă icoane şi candele, din biserica de la demisol!

După o furtună de vară, când s-au bătut „tobele" în cer, vestind evenimentul, moaştele Sfinţilor au fost aduse, duminică, 6 iulie, în procesiune, la mânăstire, şi expuse spre închinare sub un acoperământ inedit, ornamentat cu stuf împletit cu floarea-soarelui. Şase Sfinţiţi Episcopi în sobor, cu mulţime de preoţi, diaconi şi credincioşi din zonă şi de departe, au slujit Sfânta Liturghie, întrecându-se în laude la adresa Sfinţilor Mucenici şi în exprimarea bucuriei pentru întoarcerea lor ACASĂ.



În aerul curat, de după ploaie, sub un soare a cărui putere era oprită de vântul uşor-răcoros, cuvintele liturgice au răsunat cu putere, aducând lacrimi atât în ochii Prea Sfinţiţilor prezenţi, cât şi în cei ai credincioşilor co-participanţi. Toţi au putut resimţi aceeaşi bucurie: pe pământul de acolo, în urmă cu peste 1700 de ani, Sfinţii Mucenici au trecut, au săvârşit minuni, ...au fost martirizaţi. În pofida trecerii timpului, s-a simţit duhul lor prezent acolo, la margine de Deltă.


Cu emoţie, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a amintit în cuvântul său, despre momentul descoperirii sfintelor moaşte, oseminte galben-strălucitoare, frumos mirositoare, de către o echipă de arheologi români şi americani (voluntari), în anul 2001, ca şi de analizele cercetătorului antropolog Nicolae Miriţoiu, cu privire la sfintele moaşte, care au confirmat întru totul faptul că sfintele oseminte aparţin Preotului Epictet şi ucenicului acestuia, Astion!


După săvârşirea slujbei Sfintei Liturghii, părintele stareţ Iov a întâmpinat în biserica mânăstirii pe cei doi Sfinţi, cu bucurie deplină. De acum, aceştia sunt reîntorşi aproape de locul muceniciei, unde au marcat prin fapte şi cuvinte că EI ÎL IUBESC PE DUMNEZEU MAI PRESUS DE ORICE.

 


Se întâmplă astăzi, fraţi români!


Astăzi, evenimentul mult anunţat de... Lacasuri Ortodoxe, al hramului de la Halmyris, se împlineşte, cu prezenta celor doua racle pline de sfintenie, cuprinzând moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion, acasă!

   
Sute de pelerini, din toate colţurile ţării, împânzesc platoul mânăstirii, situat între Murighiol şi Dunavăţul de Sus (judeţul Tulcea), nerăbdători - dar răbdând cu pace, în timp ce difuzoarele fac să răsune pe o rază de cel puţin jumătate de km, Acatistul Sfinţilor Mucenici şi Sfânta Liturghie - veniti să se închine la Sfintele Moaşte. Fiecare dintre aceştia doreşte să primească, în primul rând, icoana cu cei doi Sfinţi, pentru a li se ruga acestora, la fel, şi în cămăruţa lor. Apoi, sticluţa cu agheazmă, pictata ca icoană a Sfinţilor Epictet şi Astion... Sărutând moaştele, credincioşii primesc o iconiţă în miniatură a Sfinţilor Mucenici, având alături părticele din veşmintele sfinţite ale acestora.

    
Un nou tip de rând se formează, cu totul diferit de cel motivat comunist,   astăzi românii flămânzind şi însetând după Adevăr, Sfinţenie, Sfinţi..., adică după Dumnezeu, chiar daca unii nici nu sunt constienti de asta! Prin sărutarea Sfintelor Moaşte, nu se caută „senzaţionalul", nici nu înseamnă aceasta „venerarea unor oseminte oarecare", ci se caută harul Duhului Sfânt, obţinut prin mijlocirea Sfinţilor, prezenţi aici. Harul se dă în dar, după credinţa fiecăruia, prisosind după nevoile fiecăruia!...


   
Mai presus de semnele de întrebare ridicate de ne-punctarea corespunzătoare a evenimentului religios de la Halmyris, de către cei mai îndreptăţiţi şi, poate, mai îndatoraţi să o facă, este mesajul pe care înşişi Sfinţii Epictet şi Astion îl trimit, indirect, prin „strania" coincidenţă a sărbătoririi lor cu începutul lucrărilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit şi pentru a-şi preciza poziţia faţă de gestul ÎPS Corneanu, excesiv mediatizat. Îndrăznim să dăm glas acestui foarte posibil mesaj al Sfinţilor - dat fiind că până acum altcineva nu a făcut-o...

    
FRAŢI ÎNTRU DOMNUL, NU VĂ TULBURAŢI! AVEŢI IERARHIA, AVEŢI SFINŢII, PĂSTRAŢI-VĂ CREDINŢA ÎN DUMNEZEU CU PACE, AŞA CUM NOI, MUCENICII LUI HRISTOS, NE-AM JERTFIT, AM RĂBDAT CHINURI, ÎNTRU BUCURIA DUHULUI SFÂNT, NU CU GROAZĂ, NU CU TRISTEŢE, FĂRĂ NICIO TULBURARE, CI CU SPERANŢĂ ÎNAINTEVĂZĂTOARE!

   
Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Epictet şi Astion, ale căror Sfinte Moaşte ne-am învrednicit să le sărutăm, şi pentru ale tuturor Sfinţilor! Amin.

    
„Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit." (Evrei 4, 14 - 16)

 


    

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article