Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Roman - Prietenul lui Matei - Capitolul V

Publié le 5 Juillet 2008 par Mirela in Roman despre adolescenti

Capitolul  Vpt roman

 




Doamna Maria Topaz, mama lui Matei, era o gospodină desăvârşită. O femeie echilibrată, care-şi înăbuşea grijile muncind de dimineaţa până seara. Onu era mângâierea ei, cu joaca lui liniştită sau cu zvăpăiala. Iar Matei era mândria ei: un bărbat, deja, care semăna dureros de mult cu tatăl lui, aşa cum îl cunoscuse ea, în tinereţe.

Un licean... Se străduia cu greu să nu-l tragă de limbă cu privire la prietenii lui. Era oricând gata să îl asculte. Dar nu-l cicălea. Era mulţumită că Matei o ajuta în gospodărie: el făcea piaţa, îşi întreţinea camera... Matei prepara, în plus, sucul din fructe exotice, preferatul lui. Lui Onu îi dădeau fără gheaţă, deşi acesta strâmba din nas. Un singur lucru ar mai fi vrut mama de la Matei: să-l ia mai des pe Onu cu el, pe-afară. Ea nu avea aşa de mult timp.

În afară de asta, doamnei Maria îi era aşa de dor de Virgil, tatăl lui Matei şi al lui Onu... Chiar dacă li se îmbunătăţise situaţia financiară de când plecase el, totul avea un gust amar. Chiar şi sucul de fructe al lui Matei. Nimic nu era mai bun decât familia întreagă. Dar şi sărăcia de dinainte fusese grea...

Tânjirea lui Matei după calculator, după mobil, după Internet, după hainele la modă şi după miile de nimicuri care te ajută să uiţi urâciunea îngrămădită de oameni în oraşe, pe străzi, în suflete... Poate că totuşi greşise când fusese de acord cu plecarea soţului ei. De atunci începuse să se roage zilnic, la singura icoană din casă, cu Maica Domnului: „Măicuţă, ocroteşte-l pe soţul meu, pe tatăl copiilor mei. Adu-mi-l întreg, sănătos, acasă. E lumina ochilor noştri. Nu ne părăsi.”

În plus, în fiecare Duminică aprindea o lumânare pentru sporul casei şi pentru sănătatea lui Virgil. „Ce vom face? Cum vom rezista aşa, despărţiţi? Ce se va întâmpla cu familia noastră?” se întreba ea, în fiecare zi.

Matei era sensibil la frământările mamei. Se prefăcea că nu le observă, dar ştia întotdeauna când mama lui se gândea la soţ. Ochii ei se umezeau atunci, uşor, şi căutau instinctiv icoana. Matei privea şi el icoana cu bunăvoinţă. „Îţi mulţumesc că o ajuţi pe mama, că-i dai puterea să rabde totul”, se ruga el, fără să conştientizeze că se roagă.

El ar fi vrut să nu se ducă în excursie, la mare, ca să nu cheltuiască din banii trimişi de tatăl său. Şi aşa banii se duceau prea repede. Dar mama lui îl întrebase:

- Vara asta ai vrea să mergi undeva? În vreo tabără? Tatăl tău ar vrea să te duci. Tot e ziua ta în august... Să fie cadoul lui pentru tine. Ce zici? Eu mă descurc, câteva zile, şi singură cu Onu.

- Mulţumesc, mami, o îmbrăţişase el. Chiar voiam să-ţi zic... Să ştii că e o excursie numai între membrii clubului nostru, şapte zile la mare. S-a interesat Doru la o agenţie şi avem două camere mari, la un hotel din Eforie. Una pentru băieţi, alta pentru fete. Preţul include şi masa, şi transportul. Eu le zisesem că merg, de săptămâna trecută, ca să nu le stric entuziasmul. Dar de fapt nu m-aş fi dus, ca să nu afectez... bugetul casei...

- Lasă, insistă mama. Dacă tatăl tău a vrut... Ştii că tot ce face e pentru voi. El nu a fost niciodată pe litoral, în ţară. Când e plecarea? Trebuie să-ţi faci bagajul. Dar nu acum, că Onu doarme, şi-l trezeşti.

- Plecarea e lunea viitoare, iar întoarcerea e duminică seară. O să vin negru, de n-ai să mă mai cunoşti! Am să-i aduc scoici lui Onu, iar ţie, o pălărie frumoasă de soare. O să rog fetele să ţi-o aleagă. Mulţumesc, mami! 

...Cea mai nerăbdătoare fusese Dana, sora Silviei.

- Pe litoral se găsesc şi şepci? întrebase ea. Mie nu-mi trebuie pălărie, vreau şapcă de plajă.

        - Sper să nu vrei şi costum de scafandru, râsese Silvia.

 
  


Pentru pagina de linkuri spre celelalte capitole de roman, click aici.


     

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article