Laude inchinate Maicii Domnului (1)

Laude închinate Maicii Domnului (1)

 Lauda Maicii Soarelui neapus

În bezna omenirii

De mii de ani întinsă

Explozia iubirii

A fost din nou aprinsă!

Printr-o Sfântă Fecioară,

O Maică nenuntită,

Care ne înconjoară

Cu milă nesfârşită.

Ea a născut un Soare

Pentru lumea întreagă.

Lumina Lui nu moare,

În cel care se roagă.

Măicuţa dimineţii

Ne iubeşte nespus.

Ea este Maica Vieţii,

A Celui neapus.

Din cea mai blândă Maică ne răsare

Fiul dumnezeiesc, veşnicul Soare!

Lauda Maicii pururea Fecioare

O singură Maică din lume

Fecioară-n veci de veci rămâne,

Maria este al său nume,

Pe care toţi o să-l îngâne...

Te cântă omenirea toată,

Fecioară - Maică iubitoare,

Marie, Sfântă preacurată,

Creştinilor izbăvitoare.

Îngerii se închină ţie,

Uimiţi de sufletul tău blând,

Uimiţi de tine, o, Marie,

Floarea întregului pământ.

Şi cel mai mult te-mbrăţişează

Cu o iubire nesecată

Fiul ceresc, ce te aşează

De-a dreapta Sa, o, Preacurată!

Lauda Maicii izvorâtoare de bucurie

Se revarsă, se revarsă,

Se revarsă bucuria,

Prin Măicuţa cea aleasă,

Prin Fecioara, prin Maria!

Inimi mute, dureri surde,

Ea le mângâie pe dată.

Orice rugă o aude

Maica Sfântă, Preacurată.

Ea Îl roagă, ea Îl cheamă,

Îl imploră pe Iisus,

Glasul ei duios de mamă

Ne-aduce mila de sus.

Căci prin inima ei sfântă

A trecut sabie grea.

Durerea i se împlântă,

Când Fiul moartea gusta.

De atunci orice nevoie,

Orice chin şi suferinţă,

Ajung prin Sfânta Maria

Chemare la pocăinţă.

Plec genunchii, plec rărunchii,

Îmi plec sufletul şi trupul,

Să mi se deschidă ochii,

Să se liniştească duhul!

Lauda Născătoarei de Dumnezeu

Cine s-a învrednicit

Ca pe Fiul cel iubit,

Pe Iisus Hristos - Cuvântul,

Cel ce a făcut pământul,

Să-L arate omenirii,

Din slava Dumnezeirii?

Fecioara cea mai curată,

Maria cea ne-ntinată,

Copila cea rugătoare,

Maria cea iubitoare.

Israelul odrăsleşte

Floarea care înfloreşte:

De Dumnezeu Născătoarea,

Ce-a uimit toată suflarea.

Laudă Împărătesei,

Maicii, Fecioarei, Miresei!

Lauda Maicii, închipuită de rugul lui Moise

I s-a deschis vederea

Lui Moise, de demult.

I s-a dat mângâierea,

Pe Maria, văzând.

Rugul, arzând, nu arde,

Flăcări nu îl ating,

Mila din ceruri cade,

Îngeri pe oameni ning.

Aşa Sfânta Fecioară,

În foc dumnezeiesc

A stat, fără să moară,

Născând Pruncul Ceresc.

Rug nears, strălucitor,

Întoarce-te spre popor,

Iartă-ne, mult am greşit,

Păcatul ne-a ostenit.

Lauda Maicii Domnului adusă de Adam și Eva

Omul cel întâi zidit

A ajuns nefericit,

Înşelat cu greu păcat

Şi de Domnul depărtat.

El a plâns neîncetat,

Dumnezeu l-a alinat:

- Maica va naşte Fecior,

Dumnezeu Mântuitor!

Mii de ani s-au scurs tăcuţi,

Tot cu oameni amărâţi,

Până s-a făcut lumină,

Prin Fecioara cea senină.

Căci prin ea a răsărit

Cel ce atât ne-a iubit,

Încât pe Cruce S-a dat,

Cu noi, moartea a gustat,

El fiind nevinovat...

La trei zile-a înviat!

Mulţumim, Stăpâna lumii,

C-ai făcut cale minunii,

Ai dat leac durerii Evei,

Ai vrut, Maică, s-o mângâi.

Pe Adam l-ai alinat,

Hristos în Rai i-a luat.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova