Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Fisa suplimentara - Personaje biblice dupa Inviere

Publié le 3 Juillet 2008 par Mirela in fise pentru elevi - parinti - profesori

 Fișe pentru elevi, părinți, profesori
          Mirela Șova

Ce s-a întâmplat cu anumite personaje biblice
după Înviere?


  


Tradiţia Bisericii păstrează vie memoria Sfinţilor pământului. Astfel că nu numai Sfânta Scriptură ne vorbeşte de anumiţi oameni minunaţi.

În Noul Testament ne întâlnim cu mai multe persoane, din diferite clase sociale, cu diverse meserii şi funcţii, care au reacţionat cu bucurie sau nu la întâlnirea cu Mântuitorul Hristos şi cu Apostolii Săi trimişi la propovăduire. Ce s-a întâmplat cu aceşti oameni după răstignirea, învierea şi înălţarea la cer a lui Hristos? Cei veniţi la credinţă, şi-au păstrat credinţa? Cei ce au respins-o la început, au mai primit-o pe urmă? Dar Sfinţii Apostoli înşişi, ca şi cei 70 (72) ucenici ai Mântuitorului, cum şi-au sfârşit zilele de pe pământ?

Iată, în continuare, câteva răspunsuri la aceste întrebări, a căror completare o vom afla, desigur, la învierea cea de pe urmă, când vieţile tuturor oamenilor vor fi cunoscute în acelaşi timp, de către toţi. Ne interesează aceste răspunsuri pentru ca să vedem statornicia în credinţă a unor oameni, în ciuda ispitelor vieţii, ca să ne minunăm de schimbările din gândirea unora, ca să ne întărim noi înşine în credinţă şi ca să avem o imagine mai completă asupra evenimentelor din timpul Mântuitorului şi a celor imediat următoare Lui.


Maica Domnului

Conform Tradiţiei Bisericii noastre, Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, a locuit după Răstignirea Fiului ei în casa Sfântului Ioan Evanghelistul. Acolo ea lucra pentru săraci, împreună cu alte sfinte femei.

Se mai ştie că după o vreme ea a ajuns la Muntele Athos, care era plin de temple ale zeilor. Cel mai mare dintre ele era închinat zeului Apollo. Când s-a apropiat Maica Domnului de munte, idolii din el au strigat cu spaimă. Statuia zeului Apollo s-a spart singură. Maica Domnului s-a sălăşluit acolo, iar locuitorii acelui munte s-au creştinat.

După altă vreme, Maica Domnului s-a întors la Ierusalim, unde i-a venit şi sorocul adormirii. Iar la mutarea ei la cer Însuşi Iisus, Fiul său, a venit şi i-a primit sufletul, ducându-l în Rai. La trei zile de la punerea Maicii Domnului în mormânt, au văzut toţi că trupul ei fusese ridicat la cer.

Până astăzi şi până la sfârşitul lumii, Preasfânta Fecioară ascultă rugăciunile creştinilor şi mijloceşte la  Fiul ei pentru noi. La Judecata de Apoi, ea va fi de-a dreapta tronului Fiului său, rugându-L şi atunci să se milostivească de noi.


Sfinţii Apostoli

Cei 11 Sfinţi Apostoli rămaşi, după moartea lui Iuda Iscarioteanul, împreună cu Sfântul Matia, ales în locul acestuia, şi cu Sfântul Pavel, ultimul chemat la apostolat, sunt serbaţi împreună de Biserica Ortodoxă la 30 iunie. Sărbătoarea lor e numită „Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru-tot-lăudaţilor Apostoli". Dar Sfinţii Apostoli sunt serbaţi şi separat, de obicei în funcţie de data morţii fiecăruia dintre ei. Deci Biserica nu numai că nu a uitat pe Sfinţii ei Apostoli, ci îi şi sărbătoreşte an de an, împreună şi separat.

Cunoaştem faptul că îndatorirea de bază a Apostolilor, după Înviere, Înălţare şi după Cincizecime, a fost propovăduirea sau predicarea Evangheliei sau a vestirii celei bune a mântuirii tuturor oamenilor prin Hristos. Acest lucru s-a făcut către toate popoarele care vieţuiau atunci pe pământ. Am aflat încă din Sfânta Scriptură că Sfinţii Apostoli şi-au îndeplinit cu tot elanul această sfântă îndatorire, ajutându-se în misiunea lor de ucenici şi de darul facerii de minuni, al vorbirii în limbi, al tămăduirii de boli, precum şi de alte daruri ale Duhului Sfânt. Niciodată Duhul Sfânt nu i-a părăsit pe Sfinţii Apostoli.

Cel mai bine vorbeşte despre viaţa unui om felul în care acesta moare. Înaintea morţii, fiecare om se descoperă cu adevăratul lui chip. Vom cerceta, deci, cum au murit Sfinţii Apostoli, binevestitorii lui Hristos.


Sfântul Apostol Andrei, Cel întâi chemat, sărbătorit de Biserică la 30 nov. :

După ce a propovăduit credinţa în ţările de lângă Marea Neagră, inclusiv Dacia, în Tracia, Grecia, la bătrâneţe, către 80 de ani, Sfântul Andrei a ajuns în cetatea Patras. Aici el a adus la credinţă mulţi închinători la idoli, printre care şi pe soţia antipatului (guvernatorului) cetăţii, pe nume Maximila.

Guvernatorul s-a mâniat foarte tare, pentru că soţia sa nu se mai închina zeilor, şi a hotărât să-l omoare pe Sfântul Andrei. S-a gândit îndelung în ce mod să facă acest lucru, şi a ales răstignirea, pe o cruce în formă de X. Poporul cetăţii însă îl iubea pe Sfânt, şi a vrut să împiedice uciderea lui. Sfântul Andrei, răstignit, s-a rugat cu putere ca oamenii să nu-l poată dezlega de pe cruce, el fiind dornic să moară ca Hristos. În urma rugăciunii sale, o lumină strălucitoare i-a înconjurat crucea şi a rămas acolo până când Sfântul a murit, după care a dispărut. Cu mare bucurie, Sfântul Andrei şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.


Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, sărbătorit la 8 mai şi la 26 septembrie:

Acest Apostol, numit şi „Apostolul dragostei", a avut mereu o iubire deosebită faţă de Hristos, de mama Sa şi de oameni. La adânci bătrâneţi, după ce a propovăduit în Efes şi în Asia, şi după ce a avut grijă de Maica Domnului până la adormirea acesteia, s-a întors în Efes. Aici el predica mereu: „Fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii". El a murit în pace, în anul 101, fiind singurul Apostol care nu a avut moarte mucenicească, lucru prevestit de Hristos.


Sfântul Apostol Petru, sărbătorit la 16 ianuarie şi la 29 iunie:

După ce şi-a împlinit datoria apostolică în Iudeea, Antiohia, Pont, Capadochia, Asia, Bitinia, Galatia, Sfântul Petru a fost vestit de un înger că la Roma îi va veni sfârşitul, pe cruce. De aceea Petru s-a întors la Roma. Aici, împăratul Nero îl căuta să-l ucidă, din mai multe motive: în primul rând pentru că acesta era un împătimit închinător al zeilor, cărora creştinii nu le aduceau jertfe, dar şi pentru că Petru adusese la credinţa creştină două dintre femeile iubite de împărat.

Creştinii din Roma îl rugau cu lacrimi pe Apostol să părăsească Roma, să se salveze, spre a putea să mai ajute Biserica prin predicile şi minunile lui. Înduioşat, Petru a plecat din Roma, dar pe drum s-a întâlnit în chip minunat cu Mântuitorul Iisus Hristos, Care venea spre Roma.

„ - Doamne, unde mergi?", a întrebat Apostolul.

„ - Mă duc în Roma, ca iarăşi să Mă răstignesc!", a răspuns Iisus.

Petru a cunoscut astfel că voia lui Dumnezeu era să moară la Roma. S-a întors în cetate, unde a fost prins de ostaşii lui Nero şi dus la răstignire. Sfântul Petru a rugat pe ostaşi să-l răstignească cu capul în jos, întâmplându-se acest lucru la 29 iunie 67.

În legătură cu Sfântul Petru amintim şi ce s-a întâmplat cu lanţurile cu care a fost legat, cât timp a stat în închisoare. La 16 ianuarie se serbează „Închinarea cinstitului lanţ al Sfântului Apostol Petru"; o bucată din acest lanţ s-a păstrat la Constantinopol, iar altă bucată s-a păstrat la Roma. Se cinsteşte şi azi acest lanţ în amintirea minunii eliberării Sfântului Petru din temniţă.


Sfântul Apostol Iacob Zevedeu, sărbătorit la 30 aprilie:

În Ierusalim, evreii necredincioşi îl urau pe acest Apostol, pentru felul neînfricat în care predica despre Hristos. De aceea, evreii au rugat pe vrăjitorul Ermoghen să se folosească de vicleniile sale pentru a-l birui pe Sfânt. Acesta, folosind puterea diavolească, nu a putut face nimic, ba chiar s-a botezat creştin, lepădându-se de vrăjitorie.

Mânia evreilor a fost atunci cu atât mai mare. Ei l-au îndemnat pe regele Irod Agripa să facă prigoană împotriva creştinilor din Ierusalim, iar pe Iacob să îl ucidă. Ca urmare, Sfântului i s-a tăiat capul cu sabia. Tot atunci s-a făcut închiderea în temniţă a Sfântului Petru.


Sfântul Apostol Filip, sărbătorit la 14 noiembrie:

Acesta a predicat în Asia, pe meleagurile dacice, iar spre sfârşitul vieţii a ajuns în Frigia, unde poporul se închina la o viperă şi la alţi şerpi. Sfântul Filip a pornit rugăciunea împotriva viperei, şi a omorât-o. Mai apoi, a predicat acolo credinţa. Printre alte minuni făcute, a vindecat pe soţia guvernatorului, care era grav muşcată de un şarpe, şi a adus-o la credinţa creştină.

Guvernatorul s-a mâniat pentru aceasta pe Sfânt, l-a prins şi a poruncit să fie răstignit cu capul în jos, apoi împroşcat cu pietre. La fel voia să îl omoare şi pe Apostolul Natanael, care îl însoţea pe Filip. Dar nu a mai reuşit acest lucru, pentru că s-a făcut deodată un cutremur mare, iar pământul a înghiţit pe guvernatori şi pe preoţii ce se închinau „sfintei" vipere, ca şi pe mulţi necredincioşi din popor.

Sfântul Filip, care încă nu murise, s-a rugat lui Dumnezeu de pe cruce, ca să ierte pe cei necredincioşi. Atunci Dumnezeu a scos de vii din pământ pe aceştia, mai puţin însă pe guvernator şi pe preoţii păgâni. Cei scoşi au fost botezaţi de Sfântul Natanael, iar Sfântul Filip a murit până să fie dezlegat de pe cruce.


Sfântul Apostol Natanael (Bartolomeu, Vartolomeu), sărbătorit la 11 iunie, 22 aprilie, 25 august:

După ce l-a îngropat pe Sfântul Apostol Filip, Natanael s-a dus în India, apoi în Armenia. Pe unde trecea el, diavolii strigau din idoli şi din oameni că sunt chinuiţi şi izgoniţi de Sfânt. În Armenia, însuşi împăratul s-a creştinat, căci Sfântul a vindecat pe fiica cea îndrăcită a acestuia. Însă slujitorii la idoli din Armenia s-au supărat pe Sfânt şi au îndemnat pe fratele împăratului să-l omoare. Natanael a fost prins în cetatea Albana şi răstignit cu capul în jos. Chiar şi aşa, el propovăduia cu bucurie pe Hristos. Atunci i s-a jupuit şi pielea. Dar şi astfel, el răbda şi slăvea pe Dumnezeu. Până la urmă, răstignitorii i-au tăiat capul.


Sfântul Apostol Toma, sărbătorit la 6 octombrie:

După ce acest Sfânt Apostol a predicat în India, a ajuns în Calamidia, unde a creştinat pe soţia împăratului. Acesta a pus să fie chinuit în diferite feluri, din care Sfântul a scăpat nevătămat, ocrotit de puterea lui Dumnezeu. Mai apoi a fost silit să se închine zeului Soare, dar idolul respectiv s-a topit singur în faţa Sfântului. A fost străpuns de cinci suliţe deodată, la porunca împăratului.

După moartea Sfântului Toma, împăratul acela a crezut în Hristos, pentru că şi-a vindecat un fiu îndrăcit cu pământ de la mormântul Sfântului Toma.


Sfântul Apostol Matei, sărbătorit la 16 noiembrie:

Acest slăvit Apostol a predicat în Etiopia. Spre sfârşitul vieţii, a fost rânduit de Dumnezeu să predice unei rase negre de canibali. Acolo, el a întemeiat o mică biserică şi a primit din cer un toiag pe care să îl înfigă în faţa uşii bisericii, ca din el să se ridice prin minune, pe loc, un copac înalt, iar din rădăcina copacului să curgă îndată un izvor cu apă curată. Canibalii care urmau să se spele în acel izvor se făceau albi, iar cei ce ar fi mâncat din fructele acelui copac, pierdeau obiceiul de a mânca oameni.

Acest lucru s-a şi întâmplat. Mulţi canibali au venit la izvorul minunat şi la fructele copacului, şi s-au transformat la trup şi la suflet. Dar nu toţi canibalii au vrut să vină acolo. Cei ce au venit, au fost mai apoi botezaţi de Sfântul Matei.

Conducătorul poporului s-a mâniat pentru aceste lucruri şi a hotărât să-l ardă pe rug pe Sfânt, ca vrăjitor. Mai întâi, slugile lui l-au ţintuit cu piroane în pământ pe Apostol; apoi au pus peste el lemne şi smoală, dându-le foc. Imediat, focul s-a transformat în răcoare şi în rouă. Înfuriaţi, slujitorii au pus şi mai multe lemne peste Apostol, aducând şi pe cei 12 zei de aur la care se închina acel popor, ca să stea şi să păzească focul. Sfântul Apostol se ruga ca să se arate lipsa de putere a acelor zei. Atunci focul a ars zeii şi pe mai mulţi necredincioşi din jur, iar din topirea idolilor s-a format ca un şarpe de foc ce a început să alerge după conducător.

Sfântul Matei s-a rugat iarăşi, încât focul s-a stins şi şarpele a dispărut, după care a murit, nears deloc. În cele din urmă, conducătorul canibal a crezut în Hristos şi a cerut iertare de la Sfânt, ajungând mai târziu chiar episcop.


Sfântul Apostol Iacob Alfeu, sărbătorit la 9 octombrie şi la 23 octombrie, a fost ucis cu pietre în anul 62.


Sfântul Apostol Iuda Tadeu, sărbătorit la 19 iunie:

Acesta a predicat în Iudeea, Galileea, Samaria, Arabia, Siria, Mesopotamia. El era fiul lui Iosif Teslarul, Ocrotitorul Maicii Domnului şi al lui Iisus, şi de aceea era numit „fratele Domnului". A fost prins de către închinătorii la idoli în Ararat, răstignit şi străpuns cu suliţa.


Sfântul Apostol Simon Zelotul, sărbătorit la 10 mai:

A predicat în Mauritania, Africa, până în Britania, după care a fost răstignit.


Sfântul Apostol Matia, sărbătorit la 9 august:

El a fost mai întâi unul dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului. Ca Apostol, a predicat în Capadochia, Etiopia. A fost prins şi dus în Ierusalim la arhiereii care Îl condamnaseră şi pe Hristos, fiind judecat ca stricător al Legii lui Moise. A fost condamnat la ucidere cu pietre, în anul 63.


Sfântul Apostol Pavel, sărbătorit la 29 iunie:

Acest mare Apostol a predicat de la Ierusalim până la Roma. Împăratul Nero nu îl căuta spre ucidere numai pe Sfântul Petru, ci şi pe Sfântul Pavel, mai ales că acesta din urmă predica despre viaţa sfântă a femeilor. Pavel, fiind cetăţean roman, nu putea fi răstignit, însă i s-a tăiat capul, în acelaşi an sau la un an după răstignirea Sfântului Petru.

*

Observăm din cele de mai sus că numai Sfântul Apostol Ioan a murit de moarte naturală, ceilalţi Apostoli fiind răstigniţi, ucişi cu sabia, cu suliţa, cu pietre ş.a., pentru credinţa în Hristos. Ei au fost deci nu numai Apostoli, ci şi mucenici, martiri, botezaţi în Botezul sângelui, urmându-L pe Hristos până la moarte. S-au împlinit astfel profeţiile Mântuitorului despre Sfinţii Apostoli, cum că nu este sluga mai mare ca Stăpânul, căci El le spusese că vor avea mari necazuri, că vor fi prigoniţi şi că vor muri pentru El.



Cei 70(72)  ucenici ai Mântuitorului

În drumurile lor, Sfinţii Apostoli nu au fost singuri, ci au fost ajutaţi de alţi ucenici ai lui Hristos, mai ales din ceata celor 70 (72) ucenici menţionaţi de Sfânta Scriptură, aleşi tot de Hristos şi trimişi câte doi să vestească sosirea Lui în diferite locuri. Aceşti ucenici, numiţi şi ei „apostoli", sunt prăznuiţi împreună pe 4 ianuarie, sub numele de „Soborul Sfinţilor slăviţi 70 de Apostoli". Există şi date separate de serbare a mai multora dintre ei. Dintre aceşti ucenici, cei 12 Sfinţi Apostoli au ales episcopi, preoţi, diaconi, pe care i-au aşezat în diversele cetăţi încreştinate.


 Iată, spre exemplu, cum mai mulţi dintre ei au ajuns episcopi:

- Sfântul Apelie, episcop al Heracliei, serbat şi la 31 octombrie;

- Sfântul Clement, episcop de Sardes, serbat şi la 10 septembrie;

- Sfântul Epenet, episcop al Cartaginei, la 30 iulie;

- Sfântul Timotei, episcopul Efesului, la 22 ianuarie;

- Sfântul Tit, episcopul Cretei, la 25 august şi la 14 decembrie;

- Sfântul Onisim, episcop al Efesului, la 22 noiembrie şi 15 februarie;

- Sfântul Filolog, episcop de Sinope, la 5 noiembrie;

- Sfântul Urban, episcop în Macedonia, la 31 octombrie ş.a.

Despre cei 70 de ucenici se ştiu următoarele lucruri: aşa cum unul dintre cei 12 Apostoli, Iuda Iscarioteanul, s-a abătut de la credinţă, tot astfel, şi dintre cei 70, mai mulţi s-au îndepărtat de Hristos, mai ales în perioada Patimilor Sale. Dar numărul lor a fost completat şi chiar cu mult depăşit după Înviere, în urma predicii Sfinţilor Apostoli şi a Sfântului Apostol Pavel. Cei mai mulţi dintre aceşti ucenici au suferit moarte martirică pentru numele lui Hristos, fie din pricina închinătorilor la idoli, fie din ura nedreaptă a evreilor necredincioşi. Biserica a păstrat însă vie amintirea şi pomenirea lor, prin slujbe, prin rugăciuni închinate lor şi prin vieţile lor păstrate ca exemplu.


Dintre cei 70 de ucenici, iată câţiva mai vestiţi:

Sfântul Marcu Evanghelistul: este cel care a scris a doua Evanghelie, la îndemnul Sfântului Apostol Petru. El a ajuns episcop în Alexandria şi a murit bătut cu pietre de către închinătorii la idoli. E serbat separat la 25 aprilie.

Sfântul Luca Evanghelistul: este autorul celei de-a treia Evanghelii şi ucenic al Sfântului Apostol Pavel. A fost atât medic, cât şi primul zugrav de icoane. E serbat la 18 octombrie.

Sfântul Cleopa: este cel care a călătorit cu Domnul Iisus Hristos înviat către Emaus. A fost ucis de către evrei chiar în casa în care şi-a dat seama că vorbise cu Hristos. Era tatăl Sfântului Apostol Matei şi fratele Sfântului Iosif, Ocrotitorul Domnului. E serbat la 30 octombrie.


Pe lângă aceşti ucenici ai Apostolilor, au existat şi alţi propovăduitori ai lui Hristos la începutul formării Bisericii creştine. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt cei care L-au cunoscut pe Hristos şi şi-au schimbat viaţa în urma acestei întâlniri. Numele lor e amintit în Noul Testament în legătură cu minuni săvârşite de Domnul nostru Iisus Hristos. Aceşti oameni pot fi consideraţi asemenea cu Apostolii:

Sfântul Lazăr, cel înviat din morţi, prietenul Domnului: a propovăduit în Marsilia şi a ajuns episcop în insula Cipru. E sărbătorit la 17 octombrie şi la 4 mai.

Sfântul Iosif din Arimateea, cel care a obţinut de la Pilat coborârea de pe Cruce a Mântuitorului şi îngroparea lui: a propovăduit în Anglia, unde e cinstit ca apostol. E serbat la 31 iulie.

Sfântul Nicodim, cel care a discutat cu Iisus despre botez şi care a sfătuit pe farisei pentru neosândirea Domnului: a fost prigonit de evrei pentru credinţă şi pentru propovăduirea credinţei. E sărbătorit la 4 ianuarie.

Sfântul Gamaliel, care a fost învăţătorul Sfântului Apostol Pavel: a venit la credinţa creştină înaintea lui Pavel şi l-a ocrotit pe Sfântul Nicodim de prigoana evreilor. S-a îngrijit de îngroparea Sfântului Arhidiacon Ştefan şi de a Sfântului Nicodim. E serbat tot la 4 ianuarie.

Sfântul Zaheu, cel care a fost vameş: a ajuns episcop în Cezareea Palestinei, propovăduind pe Hristos. E sărbătorit pe 20 aprilie.

Sfântul Cornelie Sutaşul, cel botezat de Sfântul Apostol Petru cu toată casa lui: a ajuns episcop în Cezareea, după Sfântul Zaheu, iar casa lui a fost transformată în biserică.

Sfântul Longhin Sutaşul:

Acesta era sutaş în oastea romană, fiind de neam din Capadochia. Datoria lui de soldat i-a impus să slujească la Răstignirea Domnului. El a fost cel care l-a împuns cu suliţa în coastă pe Mântuitorul şi a fost, de asemenea, unul dintre soldaţii care au făcut de pază la mormântul Domnului. Văzând Patimile Domnului şi mormântul gol, el a crezut în Înviere şi în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Împreună cu el au mai crezut doi soldaţi. Ei nu au primit bani de la arhiereii evrei şi nu au vrut să mintă că Hristos nu a înviat, ci că trupul Lui a fost furat de ucenici.

După paza mormântului, el şi-a părăsit slujba, s-a întors în Capadochia şi a propovăduit acolo Învierea. Pilat a trimis ostaşi după el ca să-l ucidă. Atât lui, cât şi celorlaltor doi soldaţi credincioşi, li     s-au tăiat capetele. Sfântul Longhin e sărbătorit la 16 octombrie.


Alte personaje biblice care L-au întâlnit pe Hristos:

Sfânta Claudia Procula: a fost soţia lui Pilat din Pont şi L-a rugat pe acesta să nu dea verdictul de răstignire pentru Hristos. E serbată la 27 octombrie.

Sfintele Marta şi Maria, surorile lui Lazăr, au sărbătoarea la 9 iunie, iar alt frate al lor, Licarion, a fost răstignit pentru credinţă.

Sfânta Maria Magdalena e serbată la 22 iulie şi la Duminica Mironosiţelor. Şi celelalte femei mironosiţe s-au sfinţit.

Sfânta Fotinia Samarineanca: a ajuns muceniţă în anul 66, fiind ucisă cu sabia, la 26 februarie. Împreună cu ea şi-au dat viaţa pentru Hristos surorile ei: Chiriachi, Fotis, Anatoli, Parascheva, şi fiul ei, Victor.

Sfânta Veronica din Palestina: a fost femeia cu scurgere de sânge, vindecată de Hristos. E serbată la 12 iulie.


Iată că o simplă vorbă, privire, atingere a lui Hristos a făcut minuni pentru eternitate în cazul multor oameni. Aceştia au ajuns sfinţi şi se bucură neîncetat împreună cu îngerii şi cu Dumnezeu. E drept că au existat şi persoane care au căzut din credinţă, fie ei apostoli, ucenici sau simpli credincioşi. Unii dintre ei şi-au revenit, alţii nu ... Bucuria noastră este însă că persoane cu care Noul Testament ne-a împrietenit, ca Lazăr, Marta, Maria, Nicodim, Iosif din Arimateea, ca să nu mai pomenim de Sfinţii Apostoli şi ucenici, şi bineînţeles de Maica Domnului, se bucură în Raiul ceresc, şi ne aşteaptă, se roagă pentru noi şi ne dau putere să fim şi noi tari în credinţă până la moarte.

Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă! 

  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article