Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Locurile copilariei ajung în Rai?

Publié le 26 Juin 2008 par Mirela in Pastile... spre luare-aminte

Locurile copilăriei ajung în Rai?


    
  
După-amiază liniştită. Treburile casei au fost terminate, copiii dorm de prânz, vegheaţi de privirile blânde ale Sfinţilor din icoane. Între părinţi se înfiripă o discuţie despre Rai:
     - Aş vrea ca Dumnezeu să ia în Rai locul copilăriei mele: un mic sat de munte, cu pajişti, cu cer albastru - curat, cu mers domol de vite... Cu merii înfloriţi din spatele casei, cu mirosul de toporaşi... Era atât de frumos când, mic fiind, colindam prin acele locuri! zice gânditor soţul. Şi, bineînţeles, să mă primească şi pe mine în Rai!
     - Înseamnă că nu eşti foarte fericit cu mine, comentează soţia, din moment ce îţi doreşti un alt loc de pe pământ decât cel în care este familia ta...
     - Te înşeli, răspunde soţul, zâmbind. În acel loc al copilăriei nu vreau să fiu singur. Nici nu mă gândeam să fiu singur. Ci să fim cu toţii: şi tu, şi toţi cei dragi; şi toţi să simţiţi bucuria mea de a vedea acele plaiuri iubite...
     - Bine, atunci m-am liniştit, zâmbeşte şi soţia. Cred şi eu că Dumnezeu păstrează într-un sertar toate lucrurile dragi ale copilăriei şi nu numai..., de care fiecare dintre noi este legat. Pentru tine e acel sat de munte. Pentru mine e satul bunicilor mei, de deal, unde se vedeau cele mai frumoase apusuri de soare...
    
Noi strângem pe pământ dosare, vrafuri de acte, de chitanţe, de cărţi, de caiete; mai nou, de dischete, CD-uri, DVD-uri... Dumnezeu strânge şi El, oare, în sertare neştiute, frumuseţile adevărate ale lumii, ca să ni le arate tuturor, în Rai? Ca toţi să ne bucurăm de toată frumuseţea şi de... mult mai mult?
    
Dar acelea pe care ni le pregăteşte Dumnezeu n-au fost auzite sau văzute vreodată pe această lume! Răbdare, ne aşteaptă multe surprize, grija noastră să fie plecarea genunchilor întru nădejde la Dumnezeu şi împlinirea voii Lui!
    
„Nostalgia paradisului (vizibilă acut în aplecarea spre copilărie, nota aut.) e un sentiment fundamental şi complex nelipsit, ce nu ne îngăduie să acceptăm pacea şi seninătatea unei existenţe zoologice oarecare. E sentimentul că suntem din această lume şi totuşi nu îi aparţinem. E sentimentul antinomiei noastre existenţiale, de făpturi nefericite care ardem de setea fericirii absolute." (Nichifor Crainic)

 


    

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article