Bisericii, cu dedicatie

 Bisericii, cu dedicaţie

Înţelenire. Agricultura noastră interioară e „nesponsorizată" de lumina faptelor bune. Grăuntele de har doarme în tăcerea molcomă, sfâşietoare, a Duhului. Adieri de exemple pozitive în jur? Rar. Dar când apare câte unul, ce schimbare! Sufletul vibrează, îţi spune că poţi şi tu, te îndeamnă la acţiune, speranţa îţi pâlpâie şi te întrebi: „Oare de data asta... va interveni schimbarea? Ce mi-a lipsit să nu fac... până acum?"
    
Mădular cu mădular, treptat, se unesc, în timpuri, spre veşnica Biserică a lui Hristos, Trupul Său. Se îndeamnă, se ajută, unul mai mult, altul mai puţin, unul din prea-plin, altul cu neputinţe, din greu... Harul care îi insuflă e acelaşi pentru toţi. Mădularele Bisericii îl simt, în conlucrare. Harul le animă, le dă certitudinea prezenţei lui Hristos, acolo unde sunt doi-trei adunaţi în numele Lui.
    
Puterile se înmulţesc, în conlucrare. Primesc ajutor şi de la Maica Domnului, de la Sfinţi, de la Îngeri, - Biserica nevăzută, triumfătoare. De fapt, e aceeaşi Biserică, Una, Unica, în care Sfântul Spiridon are papucii de la raclă tociţi de drumuri, Sfântul Nicolae întinde mâna sa făcătoare de minuni lumii, Sfântul Mina demască răufăcătorii şi hoţii...

Drumul spre mântuire al „mădularelor" Trupului e vegheat, piciorul să nu se poticnească în feluritele curse ale veacului. Drepţii şi Sfinţii scriitori ai Vechiului şi Noului Testament le aduc Biblia, mărturie a lucrării lui Dumnezeu în lume, în primul rând prin Hristos, Dumnezeul - Om. Sfinţii Părinţi le întind cărţi spre folos, unde - pentru mădularele viitoare ale Bisericii - au demascat uneltirile vicleanului şi capcanele în care poate cădea sufletul buimac.
   
Piedicile par a se înmulţi azi, dar ajutorul creşte şi el, alte mădulare se adaugă, întregind minunatul organism de nepătruns al Bisericii. Cu toate, Dumnezeu are răbdare şi înţelegere. Le ştie păsurile, le mână delicat spre patria cerească, unde să le dea pe deplin bucuria întâlnirii cu El.
    
„Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia." (Filipeni 2, 1-4)

    

Autor: Prof. Religie Mirela Șova