Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Mofturel la carnaval

Publié le 14 Juin 2008 par Mirela in Mami - fii Seherezada!

Mofturel la carnaval



 

- Ah, mami, de ce am impresia că povestea asta este despre mine?!

- Nu e despre tine, puiule, e despre un băieţel blond care a trăit pe vremea aceea, când aerul mirosea a narcise şi când trotuarele erau făcute din muşchi de copac, ca nişte covoare... Dar stai să pun şi prăjitura la cuptor. Azi fac tartă de piersici cu frişcă portocalie. Mmm! Numai pentru copiii cuminţi!

  
Aşa... Se zice că era odată un băieţel tare drăguţ. Era singur la părinţi şi toţi îl iubeau. Şi părinţii, şi bunicii, şi mătuşile, unchii, naşii... toţi! Se pare că numai la grădiniţă era o problemă, pentru că doamna educatoare nu era mulţumită de comportarea băiatului. Nu-şi făcea prieteni, stătea îmbufnat toată ziua şi aştepta doar momentul desertului, când primea, după masă, o plăcinţică, de obicei cu vişine. Ar fi vrut să poată porunci tuturor şi să i se facă voia pe dată.

„E prea mofturos, doamnă", se plângea educatoarea bunicii, care îl ducea şi îl lua de la grădiniţă. „Nu mă ascultă deloc şi nu cooperează cu ceilalţi copii."

- Vai, doamnă, cum să fie aşa nepoţelul meu, se lamenta bunica. Dacă aţi şti ce cuminte e acasă! O să vedem, probabil că îl vom muta la altă grădiniţă...

  
Şi aşa trecură multe săptămâni, fără să se schimbe nimic. Nici copilul, nici mutarea... Educatoarea era cea mai afectată de situaţie. Într-o zi, pe când se ruga Cerului să-i dea o idee salvatoare, un îngeraş îi şopti la ureche ce să facă. Imediat, aceasta propuse copiilor organizarea unu carnaval al... adevărului.

- Condiţia pentru participare este următoarea: ca fiecare copil să îşi aleagă drept personaj unul care să i se potrivească sufleteşte. Mai pe înţeles: ţie, Mihăiţă (şi educatoarea scoase în faţa grupei pe cel mai cuminte copil) ţi s-ar potrivi costumul lui Făt-Frumos; sau ţie, Eugen (de data asta doamna arătă spre un băieţel pus pe glume) ţi s-ar potrivi „Motanul încălţat"... Şi tot aşa! Fiecare să se gândească bine! La intrarea spre petrecere va sta Personajul Sfinxul, care va trimite acasă pe cei care nu şi-au ales personajul potrivit... Carnavalul va fi peste trei zile...

  
După trei zile... educatoarea costumată în Sfinx aştepta cu mult interes sosirea copiilor deghizaţi. Veniră: Ileana Cosânzeana, Harap-Alb, Făt-Frumos, Nică al „Amintirilor din copilărie"... Sfinxul îi recunoştea, chiar şi costumaţi, dar Mofturel, băiatul cu pricina, nu apăruse. După ceva timp, sosi şi el, cu bunica de mână, ca Ieduţ. Sfinxul îl întrebă:

- Bună ziua, Ieduţule. Încotro? Trebuie să-mi explici de ce te-ai îmbrăcat aşa. Vă rog, lăsaţi-l pe el să-mi spună, se adresă Sfinxul bunicii dornice de dat explicaţii.

- Bună ziua, doamnă Sfinx, îngână ieduţul. Eu am vrut să fiu Zmeul, mai întâi. Dar mama a zis că Zmeul e pentru bătăuşi... Iar eu nu sunt bătăuş. Apoi am vrut să fiu Greuceanu. Iarăşi, mami a spus că nu mi se potriveşte... Şi mi-a citit zilele astea numai cărţi despre copii obraznici, neascultători... cu Domnul Goe, cu Iezii cei mari ai caprei, cu Scufiţa Roşie mâncată de lup, cu Pinocchio care a fugit de acasă, despre Iedul cu trei capre, care nu ştia să se descurce fără ajutor... Până la urmă, am înţeles şi eu ce vrea mami...

(Iedul scânci, dădu din corniţele de carton.) Restul îl înţelegeţi. Am ales... „Iedul". Nu că mi-ar plăcea prea mult, dar vreau şi eu la carnaval!...

  
Sfinxul îi făcu semn să intre. Carnavalul se desfăşura cu zgomot, dans, muzică pentru copii. Ieduţul stătea supărat într-un colţ, nu gusta nici măcar din prăjituri. Zâna Zorilor, o fetiţă timidă, cu părul lung, blond, se duse spre colţul lui, cu un suc în mână. Îl îmbie.

- Hai, Ieduţule, uite, dacă nu vei mai fi aşa de mofturos, poţi ajunge Iedul cel mic al caprei! Ştii tu, acela era un personaj bun... Haide!

   Greu îi fusese lui Mofturel să se recunoască într-un personaj... pe măsură. Greu îi era acum să accepte că o fetiţă putea avea dreptate. Dar aşa stau lucrurile în poveşti. Ieduţul zburdă fericit tot restul petrecerii şi de atunci încolo fu mai atent la nevoile celorlalţi. Înţelesese că nu doar voia lui contează...

Şi-am încălecat pe-o mingiuţă

Şi v-am zis o poveste scurtuţă!

   Acum, cititorule, poftim la prăjitura cu frişcă portocalie... Eu ţi-aş da-o, dar mata nu ai cum să o primeşti!...

 

 


Spre povești originale (creație Mirela Șova), dați click aici.
Spre povești clasice repovestite, dați
click aici.


 

  Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article