Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Simtire din Paresimi - de Catalin Ion

Publié le 6 Juin 2008 par Mirela in Poezii de azi

3985490626_4ece1bf58a.jpgSimţire din Păresimi

 

 


Aflat în post,
încep să cuget la crucea mea;
n-o văd! (nimic fiind
pe langă-Aceea spre care nu mă pot uita).

 

Încerc această teamă-ntruna,
când gândul libertatea-şi ia
de-a O vedea pe-Aceea, Una,
pe care Domnul t u t u r o r stătea.

 

Doar ce cutez a ridica privirea
spre punctul cel de sus al Ei,
observ că nicidecum un punct,
ci infinitul
se varsă peste celelalte trei.

 

Mai bine spus, e Tatăl
ce ocroteşte Crucea.
El Îl primeşte pe Iisus,
pe Fiul Său Cel răstignit în lume
de către fiii Săi - necredincios apus.

 

Puţina mea credinţă-mi spune:
- Ridică-ţi ochii!... Cu curaj!
Făptura-mi însă, nerăbdând lumina,
eliberează o lacrimă să-mi curgă pe obraji.

 

Este normal ca din lumină
privind în jur, să simt doar nor;
şi-n plus:
să-L văd pe Soarele Luminii?
Chiar de-aş fi OM,
e orbitor.

 

Încerc atunci timid,
să caut o cărăruie, undeva,
pe unde să-mi cobor privirea mai spre pământ;
de n-aş mai lăcrima...

 

Dar mă-ntâlnesc mai jos, pe Cruce,
cu Dumnezeu Cel răstignit.
Însă cu Duhul Său Cel Sfânt,
Acum,
Lumina se-mplineşte întreit.

 

Zadarnic sper să-mi fie pleoapa
d e s p ă r ţ i t o r de Infinit;
vreau să-ncetez a lăcrima.
Degeaba,
când însumi drept piron -
L-am pironit.

 

Mâinile Lui îmbrăţişează
întreaga lume-n faţa Sa,
şi înțeleg c-această cruce (nu cea din spate!)
e cea mai grea.

 

Sub El fiind, observ, cum până
şi umbra Crucii Lui mai încerca,
culcată pe pământ,
să-L uşureze
de sarcina păcatelor cea grea.

 

Îngenunchez, trăind minunea:
că ochii-a vrut a mi-i spăla,
să văd cu grijă de-a mea cruce,
pe care n-o ştiam vedea.

 

Iar jos, înconjurat de lumea
umbrită de Mântuitor,
închei metania-ncepută,
mă rog,
implor ca pe vecie Domnul să-mi fie iertător.

 

De-aş reuşi în disperare, o lacrimă să iau de jos,
să o pot da pentru iertare Mântuitorului Hristos...

 

Nu o găsesc.

 

Lumea-ntrebată nu are timp acum de ea.
Disper,
şi, în sfârşit o văd, Sfinţite Tată!
Dar... nu-i a mea.
Regret, mă-nchin, sărut,
şi-am înţeles îndată:
este o lacrimă din Coasta-mpunsă a Ta!

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu,
compusă de Cătălin Ion, 2004,
KSLCatalin, admin. Lacasuri Ortodoxe


Commenter cet article