Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Scrisul e o forma de tacere?... Scrisul iti deschide aripile interioare?... Scrisul e o briza, vara?... Poti scrie pe frunze?

Lumanarea de Paste

Publié le 25 Mai 2008 par Mirela in Poezie clasica

Lumânarea de Paște



Zeci de luminiţe se aprind,

Cântă-se „Hristos a înviat",

Ochii tuturor s-au luminat,

Sufletele mâinile-şi întind.

 

Nu mai e duşman, cearta s-a stins,

Aerul miroase a iertare,

Timpul este plin de împăcare,

Sufletele, aripi şi-au întins!

 

Mâna-i pavăză la lumânare,

Să n-o stingă vântul cu-n oftat;

Şi-un copil, mirat, a întrebat:

De ce-i noaptea asta aşa mare?

 

Flăcăruia mică dă răspuns:

- Domnul nostru fost-a răstignit,

L-au pus în mormânt pecetluit

Şi-au crezut că astfel L-au ascuns...

 

El în iad S-a dus, dar nu să stea,

Căci nu putea iadul să-L încapă;

Ci ca mântuirea să o-nceapă,

Să sfârşească noaptea lumii, grea.

 

Şi a treia zi a înviat,

S-a umplut mormântul de lumină,

Căci S-a arătat Cel fără vină,

Fiul Domnului adevărat!

 

De atunci, în fiecare an,

Oamenii aprind o lumânare,

Ca s-arate că viaţa nu moare,

Că lumina-i inimii alean.

 

Toţi fiii luminii se grăbesc

Să cânte „Hristos a înviat";

Întunericul s-a speriat

De cei ce pe Domnul Îl cinstesc.

 

Lumânarea spune o poveste:

De la Hristos, noapte nu mai este!

 




Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article