Primavara doare cresterea

Primăvara doare creșterea

Prolog:

Am îngrijit ghivece și grădini fragmentare

Dar am uitat...

De inima mea.

N-are nicio sămânță plantată în ea.

Fă, Doamne, să răsară,

O sămânță a vieții

În inima mea.

Și când mă rog, spre seară,

Să doară creșterea.

Să doară neîncrederile, orgoliile,

Să doară gândurile rele,

Să doară

Așa cum pe un un copil

Poate să-l doară o primăvară

Care de ani n-a sosit.

Și din durere, iarăși să răsară

Un ghiocel, de dragoste-nflorit.

Și frumusețea Ta

Să nu mă doară.

(Mirela Șova)