Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Parintele Simeon Kraiopoulos - ajutator in lupta cu ego-ul

Parintele Simeon Kraiopoulos - ajutator in lupta cu ego-ul

Părintele Simeon Kraiopoulos – ajutător în lupta cu ego-ul

 

 

Categoric și fără nicio ezitare spun că, orice ne-ar face ceilalți oameni, nimic absolut nu ne poate face rău, dacă noi nu ne lăsăm sinele să fie rănit de acestea.

*

Este absolut exclus, în general – vă voi spune desigur și mai multe detalii -, ca răul, oricât de mare ar fi, oricare ar fi el, să poată influența astfel pe om, încât să-i provoace stres și nervozitate. Aceia care suferă de stres și de nevroză, nu trebuie să sufere, pentru că întotdeauna cel care se luptă să facă binele, se confruntă cu răul. Se îmbolnăvește de nevroză acela care nu se luptă corect, care nu se luptă adevărat, care nu se luptă așa cum trebuie. Acela, după toate probabilitățile, va suferi sau este posibil să sufere nevroză cu manifestări ale stresului.

Când nu se îmbolnăvește omul de nevroză? Atunci când iubește cu adevărat binele, atunci când dorește cu adevărat binele. V-am spus: oricât s-ar răzvrăti răul care există în tine, oricât s-ar răzvrăti și ar veni asupra ta răul care există în jurul tău, oricât s-ar pune cu tine diavolul, nu te vei îmbolnăvi de nevroză, nu vei avea parte de stres dacă iubești cu adevărat ceea ce urmărești, ceea ce încerci, adică dacă-L vrei cu adevărat pe Dumnezeu.

Dacă, însă, pe de o parte te străduiești să fii un bun creștin - și ai relații cu ceilalți oameni și simți nevoia să dai impresia celorlalți că ești un bun creștin - , iar de cealaltă parte, în ascuns chiar și de tine însuți, faci într-un fel ochi dulci răului, atunci vei avea de suferit pentru că pe de o parte cauți binele, iar pe cealaltă parte te trădezi pe tine însuți.

*

Foarte concret: ai o mâhnire, ești fără chef, ești puțin supărat, nu te lăsa influențat de această stare. Ai o astfel de stare? Foarte bine, o ai, dar nimic nu te poate împiedica să începi, de exemplu, să zici rugăciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Cu cât mai mult simți mâhnirea, cu atât mai mult să mergi spre Hristos. El nu te va întreba: Cum vii la Mine cu mâhnirea ta? Te va accepta așa cum ești. Practic acesta este lucrul cel mai important. În scurt timp vei uita mâhnirea, iar dacă ți-o reamintești, repetă încercarea.

*

Iar motivul pentru care aduci justificări de care te împiedici – zicând: Asta nu pot, pe aceea n-o suport, am probleme, am greutăți – este că nu vrei să te smerești. Smerindu-te, te lași în mâna lui Dumnezeu. Lăsându-te în mâna lui Dumnezeu, te smerești, în care caz ai și căință înlăuntrul tău, ai și întristare după Dumnezeu și vin și lacrimile.

*

Din câte am înțeles, cei mai mulți creștini se chinuiesc cu faptul că dau atenție situației rele în care se află și încearcă să o alunge, dar ea nu pleacă. Deși, pot ușor să o abordeze astfel: Nu pleci? Foarte bine, nu pleca. Fă ce vrei. Oricum nu mă împiedic de tine ca să merg să-mi spun rugăciunea mea.

*

Eliberați-vă de griji și deveniți instrumente ale lui Dumnezeu.

 

(extrase din lucrarea “Stresul – cum se naște și cum se vindecă”, Arhim. Simeon Kraiopoulos, Editura Bizantină, 2015, trad. Garoafa Coman)

 

Veșnica pomenire părintelui, trecut la Domnul în 30 sept. 2015!

Partager cet article

Commenter cet article