Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

E vremea nevointei curatirii inimii - Maica Nila Kolesnikova

E vremea nevointei curatirii inimii - Maica Nila Kolesnikova

E vremea nevoinței curățirii inimii – Maica Nila Kolesnikova

 

Maica Nila Kolesnikova (1904 – 6 martie 1999), stareța cu darurile înainte-vederii, vindecării bolilor trupești și sufletești, precum și al proorociei, din Donețk, din tată rus și mamă ucraineancă, a trecut prin lagărul de la Solovki și prin alte lagăre (1935 – 1949). Ea știa ce fel de ierburi, rădăcini, fructe puteau fi culese, ce se putea mânca și ce nu, mereu culegea câte ceva, pregătea mâncare și o trimitea preoților și altor întemnițați care sufereau pentru credință. Maica fierbea compoturi, supe din felurite amestecuri de neimaginat, scotea din pământ rădăcini numai de ea știute, le usca, le pisa și cocea din ele pâinișoare.”

 

A căpătat darul îmblânzirii câinilor lupi folosiți de paznicii lagărului, unul dintre ei ajutând-o pentru a transporta mâncare preoților din lagăr și a reușit să scape de viol prin rugăciune.

Fără capacitatea de a pregăti mâncare din rădăcini și plante, nu ar fi supraviețuit în lagăr nici ea și nici mulți dintre cei pe care i-a ajutat. După eliberare, s-a retras în orășelul Fosforitnîi, locuind ca schimonahie într-o căsuță de oraș, primind oameni de pretutindeni, veniți pentru sfat, mângâiere, vindecare, întărire. Ea își numea locuința: schitul binecuvântat de Dumnezeu. Pe fiecare om venit la ea îl invita să mănânce, considerând că e foarte importantă în primul rând milostenia față de cei obosiți, flămânzi și însetați, și apoi cea sufletească.

“Uneori era aspră și îi dădea de gol pe cei care veneau la ea. Dar, spre sfârșitul vieții, a devenit deosebit de blândă. Pe oamenii care o vizitau îi îndruma cu dragoste și milă. Ea însăși povestea despre aceasta:

- Unii vizitatori primeau câte o săpuneală, pentru păcate, bineînțeles. Se întâmpla că mă supăram chiar pe aceia pe care îi dădeam în vileag, le spuneam cuvinte piperate. Dar apoi Domnul mi-a spus: Cum de nu îți este rușine! Doar niciun om nu a venit la tine întâmplător, ci doar aceia pe care Eu ți i-am trimis. Apoi eu am plâns mult timp și m-am rugat ca Dumnezeu să mă ierte. Și de atunci m-am străduit să nu spun nimănui niciun cuvânt rău. Toți suntem neputincioși.”

 

Dintre flori, iubea cel mai mult crinii și trandafirii. Dintre nevoințe, rugăciunea și participarea la Sfânta Liturghie, la spovedanie și împărtășanie, spre care îi îndemna pe toți cei care o vizitau.

“Stareța, trăind printre noi, lua asupra ei o greutate de neînchipuit: atâtea nefericiri, atâta durere a primit ea, atâtea vieți omenești a îndreptat pe drumul arătat de Dumnezeu. Greutatea păcatelor oamenilor care veneau la ea o dobora la pământ, dar ea se ridica întotdeauna, sprijinită în vechiul său baston, ca o lumânare arzând în rugăciune înaintea Domnului.”

Stareța știa dinainte cine îi va trece pragul și din ce motiv, rugându-se foarte mult pentru neputințele și problemele fiecăruia. Sunt mulți oameni care povestesc despre ajutorul primit și despre cum li s-a schimbat viața pentru rugăciunile maicii.

Maica Nila îndemna spre rugăciune îndeosebi către Icoana Maicii Domnului Sporitoarea Grânelor, către Sfântul Spiridon (mai ales pe cei nedreptățiți), către Sfântul Serafim de Sarov, către Icoana Maicii Domnului Stăpâna tuturor, către Sfânta Treime și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, dar și către Sfinți ai locului.

“Cea mai măreață și mai grea nevoință este rugăciunea pentru ceilalți. Trebuie să rabzi, să te rogi, să muncești, fără să ții seama de nimic, oricât te-ar fi ocărât, oricât te-ar fi ponegrit. Există batjocorire de-a stânga, de la cel viclean, dar există și de-a dreapta, de la cei apropiați. Și prima, și cealaltă, sunt grele, dar sunt de folos și chiar necesare. Tot ce ni se dă trebuie îndeplinit înaintea privirii lui Dumnezeu, aducându-ne aminte de Maica Domnului, adresându-ne Domnului. Nu avem nevoie de nevoințe exterioare, ci de curățirea inimii. Să nu ne îngăduim niciun fel de viclenie, să fim deschiși cu oamenii. Și să nu gândim nimic despre sinele nostru.”, învăța maica Nila.

Cei care veneau la dânsa, simțeau că maica preia cumva, prin rugăciune, suferințele lor. Plecau cu sufletul împăcat, iar ea ofta și îngenunchea mai mult. Unii s-au vindecat de diferite boli, alții au căpătat ajutor în probleme concrete ale lor sau ale celor apropiați. Pe mulți i-a ajutat să-și găsească soțul / soția potrivită sau să aibă copii, să scape de alcoolism sau de alte dependențe.

 

Dar maica îi îndemna și pe oameni să se roage și să se apropie mai mult de Dumnezeu, nu să se bazeze doar pe jertfa ei. Cei care au ascultat-o, au sporit mult. Chiar și după moarte, la mormântul stareței, mulți dintre fiii duhovnicești se îndreaptă și găsesc mângâiere. În prezent nu se cunosc foarte multe detalii din viața maicii și nici rețetele dânsei pe bază de plante, dar se așteaptă ca în viitor ucenici ai maicii să le descopere spre publicare. Profețiile maicii despre apropiata venire a Domnului, precedată de foamete, înmulțirea răutății oamenilor, înscăunarea lui Antihrist, sunt dublate de întărirea creștinilor spre a-și spori credința, nădejdea, dragostea și rugăciunea, căci Dumnezeu este mai presus decât oricine altcineva, găsind soluții și oferind ajutor în cele mai încâlcite situații.

Maică Nila, care ai primit durerile neamului omenesc, călăuzește-ne și pe noi!

 

Mai multe din amintirile ucenicilor despre maica Nila, în lucrarea:

“Schimonahia Nila Kolesnikova. Viața. Sfaturile. Prorocirile”, Editura Areopag, București, 2014, din care am citat și în prezentul articol.

 

Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article