Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Intalnire cu un penticostal

Întâlnire cu un penticostal

 

Și mergeam cu mașina, când un om mi-a făcut semn, să-l iau și pe el. Era un necunoscut. Am oprit, însă nu am oprit CD-player-ul, unde ascultam cuvinte ale părintelui Arsenie Boca.

Omul s-a urcat și m-a anunțat: Și eu sunt credincios.

L-am întrebat dacă-l deranjează ce ascult eu, să dau mai încet, dar mi-a îngăduit. După o pauză de tăcere, l-am întrebat:

- Ce părere aveți despre cuvintele părintelui?

- Se vede că e un om cu adevărat credincios, așa cum ar trebui să fie toți, a răspuns el. Dar nu cum sunt alții...

- Sunteți ortodox?

- Nu, am fost, dar acum și eu, și mulți din satul meu, suntem la penticostali. Oameni care într-adevăr respectă credința. Ortodocșii, nu prea știu să facă asta. De aia nu mai sunt ortodox.

- Mda..., eu sunt ortodox. Îmi puteți spune și mie care sunt cele mai importante lucruri în care credeți, ca penticostal? am întrebat, pregătit de un discurs mai lung.

- Cum să nu...., iar omul a început o prelegere presărată cu foaaaarte multe citate biblice. Îmi era rușine, nici pe departe nu știam cât știa el, pe de rost. L-am ascultat vreo juma de oră, în timp ce conduceam mai departe, pe traseu.

- Mai e ceva, sau asta e tot? am zis, când s-a oprit.

- Cam asta e tot, așa, în linii generale, m-a lămurit el. Era un om simplu, de la țară.

- Bine. Eu nu cunosc atât cât cunoașteți dumneavoastră, sincer. Acum aș dori să-mi spuneți cu maximă sinceritate (nu vă opresc în drum, nu mă supăr, nu vă iau oricum nici bani, să știți), care ar fi punctele în care considerați că greșesc ortodocșii?

Omul s-a codit puțin, dar apoi a spus cu mult aplomb:

- Păi..., nu respectă credința, Biblia, deși se bat cu pumnul în piept că sunt credincioși. Iar preoții lor umblă după bani.... (Și toate celelalte, pe care le auzim în ultima vreme peste tot, în presă, în discuții particulare..., poate în stația de autobuz, poate la serviciu...).

Încă o jumătate de oră omul acela mi-a enumerat ce-l supărase la ortodocși. Nu l-am oprit o secundă, iar în gând îmi spuneam că nu-l pot combate în totalitate. Omul avea în multe puncte dreptate. Trăiam dreptatea lui ca o rană.

- Bine. Asta e tot? am spus.

- Da, asta e tot, de aia am plecat de la ortodocși.

- Dar de călugări ce puteți spune? Sau de părintele Arsenie Boca, din care ascultați acum, puteți spune ceva?

- Ei, nu, ei sunt oameni credincioși, care împlinesc ceea ce spun. Dar sunt prea puțini așa.

- Ei bine, dacă toți ortodocșii ar fi ca ei, să împlinească ce spun, să nu caute slava lumii, averea, voia lor, atunci cum vi s-ar părea ortodoxia?

- A, ar fi altceva atunci.

- Ați mai fi plecat de la ortodocși dacă erau așa?

- Nu, atunci nu mai aveam motiv să plec.

Cum se apropia locul destinației pasagerului meu, am pregătit încheierea conversației. Ba chiar am tras pe margine, unde omul voia să-l las.

- Știți, aveți dreptate în ce ați spus, am adăugat eu, numai că ortodoxia tocmai asta este, în oamenii care chiar o trăiesc, oricât de puțini ar fi ei sau oricât de mulți. Nu confundați ortodoxia cu cei care nu o respectă, nu o trăiesc. În tot cazul, îmi cer iertare în numele ortodocșilor, că unul ca mine v-a determinat să nu mai fiți ortodox. Iertați-mă și permiteți-mi să vă sărut mâna, cu toată durerea că nu putem fi toți așa cum este Hristos.

Omul m-a privit năuc cum îi sărut mâna, a bâlbâit ceva și a plecat, clătinându-se ușor. Mă doare și acum întâlnirea cu acel om.

(Ștefan, avocat)

Intalnire cu un penticostal

Partager cet article

Commenter cet article