Cum m-am jucat la clasa pregatitoare

Cum m-am jucat la clasa pregătitoare

Gândindu-mă ca la clasa pregătitoare s-o dau și mai mult pe joc, am folosit niște cartonașe pe care le aveam decupate de nu știu unde și nu știam ce să fac cu ele. Cartonașe cu obiecte și ființe desenate, cu denumirea scrisă, de genul celor care se folosesc când înveți o literă nouă, la școală.

Le-am spus elevilor că urmează o poveste surpriză. Tema lecției era despre prietenie. Am rugat doi elevi să extragă câte două cartonașe din teanc, la întâmplare. Au extras un leu, o mănușă de box, un copac și o gură desenată.

Acum urma să mă ajute, să alcătuim povestea. Eu eram moderatorul, cel care debloca în cazul eventualelor stagnări de imaginație. Iată ce ne-a ieșit, împreună lucrând:

Tema: Prietenia

Poveste (cartonașe cu leu, mănușă box, copac, gură)

Era odată un leu care se pricepea la boxat. Era neîntrecut. El avea un singur prieten, un copac. Se vedeau în fiecare zi, iar leul îi povestea ce făcea, numai că nu știa prea exact ce face copacul. Leul cam suferea din cauză că nu putea vorbi cu prietenul copac, așa că s-a mai împrietenit cu un crocodil, boxeur și el. Acum leul se întâlnea mai des cu crocodilul decât cu copacul. Însă la un moment dat, leul și-a dat seama că îi este dor de copac. S-a plâns crocodilului de problema necomunicării verbale cu prietenul copac, iar crocodilul l-a sfătuit:

- De ce nu te duci la Zâna lacului, de dincolo de pădure, să-ți dea o gură pentru copac?

- Se poate așa ceva? s-a mirat leul.

- Da, numai că este greu să ajungi până acolo, a spus crocodilul.

Leul cel curajos, mai ales că era boxeur, s-a dus în călătorie. Ar fi făcut orice pentru o gură dăruită copacului. În cale a întâlnit mai multe primejdii: o capcană ca o plasă, care îl putea prinde, dar pe care a rupt-o cu ghearele; un mic vulcan peste care a trecut; lupta cu un urs uriaș. Leul a ajuns cu bine la Zâna lacului și a obținut de la ea promisiunea că, la întoarcere, va găsi copacul cu gură.

Bucuros, leul s-a întors. A avut alte piedici și pe drumul de întoarcere, însă le-a trecut pe toate. A ajuns la copacul său. Acesta într-adevăr avea acum gură, vorbind vrute și nevrute. Pentru a fi cu adevărat fericit, leul a prezentat copacului pe crocodil și s-au împrietenit toți trei, întâlnindu-se în fiecare zi.

Sfârșit.

- menționez că mi-a plăcut mult sfârșitul ales de copii. S-au gândit și la crocodil. Am putut discuta pe marginea acestei povești, despre diferite valori. Au fost mai mult decât încântați de metodă și de ce poveste ne-a ieșit. Cred că voi folosi cartonașele și la clase mai mari.

(Mirela Șova)

Comments

[iepurele alb]

Ce poveste minunata! Ca si ideea dealtfel!