Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Povestea Zanei Politete si a masinutei viitorului / Povestiri pentru Clasa Pregatitoare

Povestea Zanei Politete si a masinutei viitorului / Povestiri pentru Clasa Pregatitoare

Povestea Zânei Politețe și a mașinuței viitorului / Povestiri pentru Clasa Pregătitoare

de Mirela Șova

De curând, pe când copiii erau mult mai vorbăreți decât în trecut, trăia un băiețel cu familia lui. Băiețelul era bine sănătos, familia lui la fel, doar din când în când se întâmpla ca băiatului să-i mai scape o vorbă urâtă sau un gest nepoliticos. Nu vă pot spune despre ce cuvinte sau gesturi este vorba, pentru că mi-e frică să nu fie prin preajmă gândacul negru de primăvară să mă pândească. Lui îi plac cuvintele urâte și obrăzniciile.

Așa că într-o zi, mama băiatului îi spuse:

- Fiule, am hotărât să-ți comand o mașinuță cum niciun copil nu are. Se va numi mașinuța viitorului. Va merge singură, va zbura, va vorbi, având o baterie specială. Ai grijă, singura condiție ca mașinuța să rămână a ta este să te porți și să vorbești frumos.

- Bine, mami, fac orice, numai să mi-o cumperi.

- Nu se găsește de cumpărat, ți-o voi comanda la domnul inginer.

În scurtă vreme, băiatul a primit mașina viitorului, exact cum vă închipuiți. Adică o mașină cu totul specială, altfel decât mașinile normale, și foarte prietenoasă. Când era veselă, putea să și cânte.

Dar băiatul nostru s-a ținut de făgăduință numai trei zile. Apoi, doamna învățătoare a chemat-o pe mama lui la școală, să-i spună...

- Doamnă, nu știu ce să mă fac cu el. Vorbește neîntrebat, spune unele cuvinte... nepotrivite, nu mă ascultă. Luați măsurile de rigoare!

Ce măsuri să fie acestea? Mă gândesc și eu, ca și voi, la câte și mai câte. Dar mama nu a spus nimic copilului, nu l-a certat, doar a apăsat pe un buton magic din casă, despre care copiii nu știu absolut nimic, și deodată în camera băiatului a apărut Zâna Politețe.

Era frumoasă, cochetă, îmbrăcată într-o rochie cu buline.

- Bună ziua, copilaș, a spus ea.

Băiatul nici nu a știut să răspundă, atât era de mirat. El se juca. Desigur, cu mașinuța viitorului.

- Dragul meu, mă numesc Zâna Politețe. Am venit să-ți spun că, din păcate, mașinuța îți va fi luată... acum. Cred că știi de ce.

- Oooo, dragă zână, te rog, dacă ești o zână bună, mai lasă-mi-o! Promit, promit că voi fi cuminte! Te rooooog!

La asemenea rugăminți, orice zână cedează, așa că băiatul a rămas cu mașinuța lui și cu promisiunile făcute. Care au durat încă trei zile. Atât a putut și el, ce să-i facem.

După trei zile, situația s-a repetat, mama a fost chemată la școală, cu aceleași reproșuri la adresa fiului ei. De data aceasta, nu a mai venit nicio zână. Pur și simplu bateria specială a mașinii viitorului s-a consumat și ea nu a mai pornit.

- Mami, nu știu ce se întâmplă, mașinuța mea nu mai vorbește și nu merge! s-a plâns băiatul.

- Ei, dragul mamei, dacă m-ai fi ascultat! Bateria ei se încarcă numai când te porți și vorbești frumos, însă se descarcă dacă... nu faci așa. Acum chiar nu mai e nimic de făcut, se mâhni ea.

Băiatul stătu pe gânduri. Se perpeli, o chemă pe Zâna Politețe, să o mai roage pe ea, apoi se rugă și la icoana din cameră, dar degeaba. Nu s-a întâmplat absolut nimic.

În schimb, deodată băiatul luă o hotărâre cum nu mai luase niciodată: orice s-ar întâmpla cu mașinuța, el să fie cuminte.

Trecură trei zile, nouă, douăzeci, o lună. Băiatul nostru se comporta atât de frumos, încât orice Zână Politețe ar fi fost mulțumită și orice gândac negru de primăvară s-ar fi înroșit de ciudă. Mașinuța viitorului stătea în raftul cu jucării, fără să funcționeze în mod special. Părea o simplă mașinuță care poate fi plimbată cu mâna.

Într-o frumoasă zi de primăvară, în camera băiatului veni iar Zâna Politețe. Îl salută după obicei și îi zise blând:

- Dragul meu, m-am hotărât să-ți reîncarc bateria mașinuței. Mă bucur mult că ai hotărât să te porți frumos orice s-ar întâmpla. E cel mai frumos lucru pe care l-am văzut la un copil. Va depinde numai de tine cât vei dori să te joci cu mașinuța.

Îndată mașinuța începu să vorbească și să cânte, apoi să zboare. Băiatul era sigur că-i făcuse cu ochiul, din butoane! El mulțumi Zânei și o invită să se joace cu el.

Oare o fi acceptat? Nu știu, că mă grăbeam să mă duc la școală. Dar voi vă puteți imagina tot ce s-a mai întâmplat, dacă bateria a rămas încărcată sau nu. Cum orice copil mai și greșește, cred că au fost mici probleme, care s-au rezolvat fără nicio zână, nu?

Partager cet article

Commenter cet article